vineri, 23 decembrie 2011

sunt bine mama


sunt bine, mama. inima-mi respira iubire
pentru ca azi traiesc exaltarea,
la fel cum ieri s-au stins din simtire
furtuni din petale firave, uitarea.

sunt bine, mama. viata imi mangaie pleoapa
pentru ca azi, de fapt nu exista
fara ca ieri sa rosteasca in soapta
ce taina-mi ascunde, ce risca.

sunt bine, mama. iubirea ma poarta prin lume
pentru ca azi sa culeg fericirea
rodita timid din seminte nebune,
din seva-ntamplarii: privirea.

sunt bine, mama.

joi, 22 decembrie 2011

luni, 19 decembrie 2011

J&J at play



filmat cu drift hd170 action camera ... multumesc mult mosule!

vineri, 25 noiembrie 2011

diferente de stil

am ascultat cu atentie o voce calda si calma. incep sa inteleg ca nu trecutul ne defineste ci viitorul, ca nu conteaza atat de mult de unde vii ci incotro te indrepti, ca nu conteaza ce ai facut, conteaza cine esti, ca avem responsabilitatea de a trai bine (in sens spiritual) pt ca si urmasii nostrii sa traiasca cel putin la fel de bine, ca asa cum zicea si nietzsche, "trebuie sa devenim ceea ce suntem", ca nu ne nastem oameni ci trebuie sa devenim oameni invatand totul de la zero si ca exista unii care-si traiesc toata viata si nu reusesc sa devina oamneni.
am stare de plans de bucurie si fericire, am stare de alean si mangaiere, am stare de emotii calde, am stare de strans in brate, am stare de liniste si pace, am stare de calm profund, am stare de sensibil ... din cand in cand.

vineri, 11 noiembrie 2011

mass-media de masa

11.11.2011 ora 11:11:11, sfarsitul lumii, dementa, haos, certitudine?
eu inca traiesc.
la fel si lumea de dupa 11.11.1111 ora 11:11:11.

marți, 27 septembrie 2011

parca

daca pierzi bucuria si entuziasmul de dimineata parca pierzi totul.

luni, 26 septembrie 2011

just a feeling

m-a strabatut un fior. se intampla destul de rar. acum a fost atat de puternic incat nu pot sa nu-l dezvalui. se pare ca ma asteapta o schimbare. sper sa fie in bine sau sa ma fi inselat. altfel nu-mi doresc. sper.

vineri, 16 septembrie 2011

atentie, se-nchid usile!

banalitatea vietii e atat de complexa incat nu poti sa nu traiesti momente care te vor marca pentru totdeauna, la fel de banale, la fel de intense, la fel ca si viata insasi.
se inchid usi in viata si asta presupune o compensare prin deschiderea altora si obisnuirea cu gandul ca viata merge nestingherita mai departe, cu convingerea ca fiind un principiu general acceptat, viata trebuie traita asa cum este, asa cum trebuie sa fie, asa cum iti e soarta. procesul asta continua netulburat pana cand pui o usa intre inima si suflet pe care trebuie s-o inchizi si s-o deschizi in fiecare zi, neacceptand existenta baricadei, izolandu-te in fortareata ta, straduindu-te sa castigi un razboi deja castigat din pozitia de comandant suprem detinuta in ambele tabere.
si atunci cand vine vremea sa realizezi ca de fapt viata este mai presus de micimea sortii, ca nu vrei usi inchise, ca nu vrei bariere intre inima si suflet, atunci ... incepe ploaia, te adapostesti in siguranta si ... inchizi usa.

marți, 6 septembrie 2011

neo definitie

... si vad gelozia nu ca teama de a pierde femeia iubita in bratele altuia ci ca teama de a nu fi fost in stare sa-i satisfac toate dorintele, teama de aparitia esecului ca factor declansator al regresului sentimental dintre noi ...

joi, 25 august 2011

decenta

traim intr-o lume plina de decenta. un singur exemplu: in general, paturile sunt concepute pentru maxim doua persoane.

marți, 16 august 2011

defecte afective

atentionare: continutul textului urmator nu are legatura cu persoane apropiate mie.
snobismul afectiv umbreste caracterele simple, le devalorizeaza, le pustieste verticalitatea si originalitatea. exista cazuri in care, captarea atentiei si plasarea valorii autodeclarate cat mai sus, in comparatie cu media generala, devin principii dominante, ghidaje comportamentale acceptate ca reguli de aur.
snobismul afectiv este unealta persoanelor slab popularizate la nivelul relatiilor ce implica sentimente intime, a persoanelor frustrate sau in curs de definitivare a acestui proces; este leacul minune, ultima batalie inaintea castigarii razboiului, este retusul final, masca unui caracter slab, incapabil de a-si etala adevaratele valori personale.
aceste personalitati fade, slabite de imaginea improprie a perfectiunii autoimpuse ca scop final, nu vor incheia in veci razboiul, declarat deja castigat, cu propriile complexe pentru ca lipsa echivalentei intre aspiratii si realitate nu a fost si probabil ca nu va fi niciodata analizata si acceptata.
in comparatie cu aceste false caractere, cei pentru care conteaza cu adevarat viata traita dupa propriile standarde, devin, mai mult decat se asteapta, modele comportamentale, copiate cat mai fidel dar dezaprobate in acelasi timp.

dema-gogul de serviciu


marți, 31 mai 2011

campanie

din ciclul "da un leu pentru ktemeu" am inceput campania de gasire de sponsori pentru david: motocicleta, echipament, cursuri, cantonamente, competitii, etc.


joi, 12 mai 2011

incep sa termin

am inceput sa-mi extind orizontul. privesc in gol oportunitati pentru realizarea viselor. le analizez, extrag miezul dulce si dezactivez posibilitatea esecului. visele sunt realizate fara concretizare. le traiesc deja si pot fi ajustate din mers. daca ieri ceva a mers prost, astazi sigur va fi bine iar maine cu siguranta va fi excelent. viitorul e prezent. pana la realizarea viselor am inceput sa cern riscurile. e proiectarea complexa a dorintelor.
am vieti multiple, cate una pentru fiecare personalitate a mea.
sunt drogat.

p.s. azi se toarna fundatia garajului ...

vineri, 1 aprilie 2011

i vs r

i: de ce motociclist?

r: asa cresc sansele sa platesc eu, nu altii, pentru pacatelor mele.

i: de ce iubesc?

r: sa nu mor de tanar.

i: de ce acum?

r: pentru ca mai tarziu sa nu fie prea tarziu.

i: de ce vreau cat mai mult?

r: pentru evitarea regretelor.

vineri, 18 martie 2011

first time

15 martie 2011.

marti.

primele dureri, prima cazatura.

cica impune respect in fata celorlalti motociclisti.

nu si in fata mea.

inca imi suport cu greu vina.

joi, 20 ianuarie 2011

ne pierdem in eter

am avut iar o revelatie azi. asta a fost referitoare la efectele secundare ale progresului comunicatiilor.

mi-am dat seama de ce cunoscutii nu reusesc sa acceada la statutul de prieteni decat foarte greu. pentru ca se poticnesc undeva pe drum, intre amic si vecin de idei.

cine e de vina? telefonia mobila ieftina. tin minte "... va fac legatura ..." sau "... interior 214 ..." sau "... alo, cuplajul?" din trecut. parintii mei puteau merge linistiti spre casa seara iar treburile importante puteau astepta pana ajungeau ei langa telefon. acum e nebunie. acum ai miliarde de minute aproape gratis.

am ajuns sa pierdem clipele frumoase petrecute alaturi de prieteni, indepartandu-ne de ei, vorbindu-le la telefon. dupa o discutie de 30 de minute cu cineva pe care nu l-am mai vazut de 3 luni stau si ma intreb daca peste inca 3 luni vom prefera iarasi sa depanam amintiri, tot 30 de minute, tot la telefon.

relatiile interumane s-au transformat, in mare parte, in discutii telefonice.

bulgaria in alb si negru



joi, 13 ianuarie 2011

nepotrivire de caracter

de fiecare data cand merg la medic sufar de tulburari de normalitate. nu stiu sa-mi exprim recunostinta. nu stiu sa joc scena multumescului romanesc. nu-mi iese niciodata cu toate ca de fiecare data totul este identic: scoti ce trebuie, fixezi cu privirea buzunarul, introduci si apoi trebuie sa dejoci subtil incercarile de refuz.
eu sunt paranoic. de fiecare data ma gandesc la miliarde de detalii care exista doar pentru mine, cum ar fi: "si daca vad asistentele?", rezolvare: ma plasez intre ele si subiect, "si daca nu nimeresc buzunarul?", rezolvare: bag atentia sub reteta de pe masa, "o fi prea putin?", rezolvare: nu stiu dar atat am auzit ca se da, deci sper sa fie ok si uite asa lista poate continua pe tot parcursul consultatiei, pana la momentul critic, la final.
aici apare talentul actorilor: "dar va rog, nu se poate sa va deranjati", "nu, nu, nu, va rog, nici nu se pune problema", "stati linistit! nu e nevoie" pe de-o parte si "ei, lasati, e placerea mea", "nicio problema, multumesc din suflet", "ati fost foarte dragut(a), multumim mult" pe de alta parte.
e comedie pura. prestatorul nu are nicio obiectie de fapt, la primire, insa din politete refuza ca asa e frumos iar beneficiarul nu prea se-ndura sa dea, insa trebuie sa se supuna regulilor nescrise ale obrazului subtire.