banalitatea vietii e atat de complexa incat nu poti sa nu traiesti momente care te vor marca pentru totdeauna, la fel de banale, la fel de intense, la fel ca si viata insasi.
se inchid usi in viata si asta presupune o compensare prin deschiderea altora si obisnuirea cu gandul ca viata merge nestingherita mai departe, cu convingerea ca fiind un principiu general acceptat, viata trebuie traita asa cum este, asa cum trebuie sa fie, asa cum iti e soarta. procesul asta continua netulburat pana cand pui o usa intre inima si suflet pe care trebuie s-o inchizi si s-o deschizi in fiecare zi, neacceptand existenta baricadei, izolandu-te in fortareata ta, straduindu-te sa castigi un razboi deja castigat din pozitia de comandant suprem detinuta in ambele tabere.
si atunci cand vine vremea sa realizezi ca de fapt viata este mai presus de micimea sortii, ca nu vrei usi inchise, ca nu vrei bariere intre inima si suflet, atunci ... incepe ploaia, te adapostesti in siguranta si ... inchizi usa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu