am avut iar o revelatie azi. asta a fost referitoare la efectele secundare ale progresului comunicatiilor.
mi-am dat seama de ce cunoscutii nu reusesc sa acceada la statutul de prieteni decat foarte greu. pentru ca se poticnesc undeva pe drum, intre amic si vecin de idei.
cine e de vina? telefonia mobila ieftina. tin minte "... va fac legatura ..." sau "... interior 214 ..." sau "... alo, cuplajul?" din trecut. parintii mei puteau merge linistiti spre casa seara iar treburile importante puteau astepta pana ajungeau ei langa telefon. acum e nebunie. acum ai miliarde de minute aproape gratis.
am ajuns sa pierdem clipele frumoase petrecute alaturi de prieteni, indepartandu-ne de ei, vorbindu-le la telefon. dupa o discutie de 30 de minute cu cineva pe care nu l-am mai vazut de 3 luni stau si ma intreb daca peste inca 3 luni vom prefera iarasi sa depanam amintiri, tot 30 de minute, tot la telefon.
relatiile interumane s-au transformat, in mare parte, in discutii telefonice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Putem incerca sa schimbam asta. Daca fiecare dintre noi ar face un efort si ar folosi telefonul doar pentru un minut in care sa-i transmita celuilalt locul si ora intalnirii, primul pas ar fi facut. Poate ca tumultul cotidian ne impiedica uneori sa si punem in aplicare ceea ce ne dorim si atunci ajungem la "compromisul" de a ne multumi cu glasul care se aude "de la celalat capat al firului". Te gandesti ca e bine si asa decat deloc. Sa nu mai vorbim de cazurile concrete cand distanta te forteaza. Dar in principiu ai dreptate. Nu poti compara o discutie telefonica, fie ea oricat de personala si plina de suflet, cu privirea in ochi a celui de langa tine, cu o alinare pe care i-o aduci unui prieten drag printr-o mangaiere sau prin a-i sta alaturi langa un pahar cu bere chiar si in tacere...
RăspundețiȘtergere