inainte

ai fost vreodata cantec pentru tine?
sa cauti rimele in zambet sau in lacrimi,
sa fredonezi emotii in suspine,
sa fii mai bunul tau trecand prin patimi?

exist-un gand nociv si unul pasnic
atunci cand te afunzi in mal de rele,
si suprapui vapori de dubii, vesnic
si-nsiri sperantele la gat, ca pe margele.

atunci cand numai tu-ti ramai sa lupti,
sa-nvingi complet povara-ti mostenita,
te uiti timid catre versanti abrupti,
escaladand fervent spre pajistea-nsorita.

ajuns in linistea intinsa-n orizonturi,
te uiti zambind la urmele de chin lasate
si se urneste pasul inainte, dus de vanturi,
invingator si calm, cu tolba plina-n spate.

to the moon and back on a reindeer sledge

 draga mosule,

e prima data cand iti scriu asa ca fac un apel la rabdare. vor fi stangacii, va fi simplist, va fi complicat dar tu ma stii deja prea bine de atatia ani. ma bazez pe asta :)

n-o sa te mint daca ma vei intreba daca inca mai cred in tine. stii ca da. stii ca de fiecare data te vad in entuziasmul celor dragi mie, in nerabdarea si in bucuria cu care asteapta ei Ajunul. stii ca ca zambetele lor se potrivesc perfect cu mirosul bradului, ca laptele si fursecurile pe care ti le lasa sunt cele mai importante activitati pentru ei. 

faptul ca stii toate astea si revii de fiecare data cu surprize imi confirma faptul ca am fost cuminti si anul asta. sau macar ca stii ca am incercat.

o sa vrei sa-ti spun cum am parcurs ultimul an prin bine. o sa-ti recunosc ca a fost un mix intre binele care mi-a fost oferit si binele pe care am incercat sa-l fac. am primit si am incercat sa ofer zambete, imbratisari, stari de bine, emotie, intelegere, implicare, confirmari si recunoastere.

o sa vrei sa stii ce-mi doresc. o sa-ti confirm ca nimic nu se compara cu linistea pe care o am deja si cu sentimentele pe care le traiesc acum. nu e un lucru nou ca vreau mai mult, cel putin nu pentru tine. 

vreau sa am un pic mai multa intelepciune, un pic mai multa rabdare si un pic mai mult timp alaturi de cei la care tin.

si mai vreau, inginereste, asa:

- Ana sa aiba mai multa incredere in ea si in mine, pana la urma echipa va invinge

- Mihnea sa stie ca minunile apar si le vom zambi impreuna

- David sa aiba puterea sa vada practicul in teoreticul cu care-l bat la cap

- Cris imi doresc sa continue sa-mi fie alaturi asa cum stie ea pentru ca visele vor deveni reale

- Gogo sa aiba linistea care sa-i pregateasca entuziasmul descoperirii frumosului

- Eva, Mari, Luca sa stie ca, chiar daca planurile se mai schimba, no matter what, sunt iubiti si apreciati

- Andrei sa creada in bucurie si in emotie, pentru ca exista

- mama sa aiba pace in suflet si incredere ca totul va fi bine

- tata sa aiba putere sa tina totul unit

- Ivona si Mihai sa stie ca le sunt recunoscator si ca sentimentele sunt reciproce

- bunicile sa stie ca ma gandesc la ele si ca-mi doresc sa le vad mai des

- verisorii sa creada in visele lor

- prietenii sa nu uite ca le sunt alaturi oricand

atat doar. deocamdata ... :)

drive safe and have fun!

ortho si nu prea

 soldati si comandanti. in acelasi timp.

decidem si executam. in acelasi timp.

manati de ratiune, emotie, impuls, necesitati si/sau constrangeri. in acelasi timp.

un mix de make things better, de drive, de supravietuire, de nevoie de siguranta si de zambet. in acelasi timp.

ne jucam mintea si sufletul la ruleta vietii cu scopul evitarii esecului si minimizarii regretelor. in acelasi timp.

alegem. e de datoria comandantului din noi sa impuna soldatului din acelasi noi. in acelasi timp.

in acelasi joc in care partea misto e ca dualitatea asta lucreaza pentru satisfactia victoriei comune. natura umana, darul intelectului. e greu dar usor. in acelasi timp.

simti ca traiesti, simti ca-ti fuge totul de sub fundatii. simti. poate cateodata mai mult decat crezi ca poti duce. dar simti, traiesti, strangi din dinti si inaintezi. transeu dupa transeu, fara sa vezi unde vei ajunge. dar stii. In acelasi timp.

este despre dorinta si vointa. este despre iubire, este despre grija, este despre speranta, este despre reflexii. in acelasi... spatiu. that's life! I love it!

un drum p-un parfum

 e un drum,
doar un drum, plin de praf si de cioburi
si eu, descult, ascultand un parfum
ce-mi vorbeste de tine, de noi si de poduri.

m-am pornit.

am lasat si-am sa las urme rosii in fum,

pe cioburi verzi si albastre, sa prinda viata statui,

vernisaj de posturi confirmand un parfum.

te-am ajuns,

te-am privit, ne purtam fericiti peste poduri,

zambind un parfum, punand amintiri in statui la apus,

calcam impreuna un nou tip de rosu, prin praf si pe cioburi.

am pornit.

#sublupagandului

 "... oricare ar fi locul de care fuge, el nu poate sa fie mult prea deosebit sau mai rau decat locul spre care fuge."

"... cei din partea tatalui urasc cu dragoste si mandrie, dar cei din partea mamei iubesc cu ura si locuiesc impreuna."

parenting vs civism

 o problema simpla: prezent sau viitor?

concret: copilul este agresat, in cazul de fata avem un baiat cuminte care este marginalizat brutal pentru ca nu e "smecher" sau este expus la limbaj vulgar ofensator. se mai adauga si agresiuni fizice, de la cele mai simple imbranceli pana la palme, pumni, picioare. ce sa-i zica tatal lui sa faca? sa ignore pentru ca le este superior? sa intoarca si celalalt obraz? sa incaseze si sa-si vada de valorile lui? sa se apere? sa riposteze si sa-i puna la punct? asa-i ca e o decizie mai presus de impulsivitatea momentului?

pe mine nu ma duce capul sa concep, in cazul asta, un sfat foarte profund astfel incat concluzia a fost simpla: 1. rugaminte pentru incetarea acelui comportament 2. avertisment verbal pentru evitarea conflictului 3. corectie fizica, non-verbala

nu sunt violent (mi-am invatat in trecut lectiile) si nici copiii mei nu mi-i doresc violenti insa vreau atat de mult ca atunci cand, batran fiind, voi fi (eu sau oricine altcineva) bruscat, abuzat sau tratat necivilizat pe strada, cineva, precum copiii mei, sa imi poata sari in ajutor in loc sa ignore si sa nu ia atitudine.

 raspunsul: prezent pentru viitor.

the man who sold the... word

ma duc la aprozar, la bacanie, la magazinul alimentar - ca sa evit neologismul de genul mersului la Mega - pentru ceva cumparaturi de ultim moment, lapte si oua (ca merg foarte bine cu spirtoasele).

la casa primesc, evident, nelipsita intrebare "doriti punguta?". da, zic. numai ca, lovitura de mare si sublima gratie a venit neasteptat din partea doamnei casier dupa ce a observat ca laptele urma sa fie pus absolut abuziv si absurd deasupra cartonului cu oua: "ridicati-mi va rog si mie oualele ca n-as vrea sa le fac praf din prima!".

acum imi dau seama ca, tinand oualele-n mana, in plin fuleu de om cu simt civic, nu am avut decat firava prezenta de spirit de a spune "aveti dreptate, ar fi pacat"

TransHuman

cand vise te-alearga liber sub nori, 
pe tarmuri udate, sub zbucium de val
si urme de talpi inghitite de mari, 
te simti coplesit si mic, inegal.

cand zarea te poarta pe ninse poteci,
sub caderi linistite de fulgi de cristal
si urme de talpi pierdute-n nameti,
te simti coplesit si mic, inegal.

cand viata te plimba spontan printre ani,
pe carari insorite ori plouate brutal,
cand urme de talpi devenite titani
te ajuta sa-ti cari mai usor povara la deal,
te simti implinit si mic. Si egal 🙂

surpriza de la capatul tunelului

ne trezim bulversati in inocenta maturitatii cu intrebari despre noi si despre toti cei ce ne sunt la indemana privirii. cultura mediului in care ne-am dezvoltat abilitatile adulte ne atrage in capcana comparatiei cu mediul relational dar si in planul "normalitatii" predate de familie, absorbite de fiecare por cognitiv din inventarul propriu.

observ cum transformarea viciilor culturale evolueaza in must have-uri terapeutice de la generatie la generatie, alimentand astfel conflictul discrepantelor intre conceptul traditional de familie de acum 40 de ani si mirajul descoperirii sanatatii mentale a individului din prezent.

ce era bun pentru parinti in trecut pare insuficient pentru copiii lor in prezent. si asta este bine pentru ca asta reprezinta o mica parte din evolutia speciei umane, cu toate nuantele ei, bune sau rele.

avem o reprezentare ideala a statutului familiei prin "mort, copt, cu bune, cu rele, cuplul trebuie sa ramana indestructibil". da, daca cei doi au resursele potrivite si infinite sa duca la un bun sfarsit acest deziderat, exceptia poate fi confirmata. ca orice ideal pus sub lupa critica, inevitabil va naste contradictii si aspecte indoielnice care nu conduc in niciun caz spre un happy-end. e.g. monotonia si rutina sunt dorite in viata de cuplu? sunt asumate? si daca da, de ce? pentru ca nu exista alternative? pentru ca nu exista dorinta si vointa evolutiei si a schimbarii in bine? pentru ca reinventarea, retusarea, renasterea emotionala sunt apanajul celor slabi? pentru ca dialogul si exteriorizarea emotiilor individuale nu isi au locul la masa relatiei? sau pentru ca sunt mult prea intime in comparatie cu sexul?

cine sta cu ochiul larg deschis si isi urmareste parintii trecand prin viata, isi da seama ca are o alta pozitionare in relatiile proprii. si asta doar pentru faptul ca poate observa, in momentele de lax emotional, cum, subtil si normal, ce si cum a fost nu se mai poate aplica. casniciile se formau in baza unor reguli majoritar administrative, decorate cu trairi generice si impulsive, sub umbrela unui incert si nedocumentat plan de actiune pentru toata viata. acum, ne bucuram de clipe, atat cat putem, atat cat ne dorim, atat cat vrem.

nu, nu sunt sustinatorul eliminarii fidelitatii, loialitatii, increderii sau caracterului din relatii, militez insa pentru sanatate emotionala prin transparenta si asigurarea dreptului de preemptiune al partenerului in situatii de criza.

sanatatea aparenta si declarata public a unei casnicii a evoluat in sanatatea individuala, declarata introspectiv, ca necesar in cadrul unei relatii cu fundamente solide. s-a transformat imaginea de bine in ochii comunitatii a unor casnicii cu probleme grave, dar nedeclarate in libertatea si dorinta de a fi bine ca persoana. acum accentul se pune pe eliminarea animozitatilor din cuplu prin asigurarea eliberarii de bariere si restrictii, prin distrugerea compromisurilor nocive, totul pentru o sanatate mentala, absolut totul pentru anihilarea judecarii celorlalti prin filtrul normalitatii altora.

cine mai vrea acum sa fie fericit in baza unui concept invechit impus, jucat dupa reguli arhaice impuse, cand are la indemana libertatea alegerii notiunii de bucurie de viata, intr-o lume expansiva emotional, alaturi de un alt fericit compatibil?

intimacy

ce poate fi mai simplu si in acelasi timp mai complicat decat asumarea eliberarii de masti, descotorosirea caracterului de hainele conventiilor sociale si spulberarea tuturor uzantelor si aparentelor inselatoare impuse de acel ingrat "a fi vazut bine" al "parerii celorlalti despre mine", in fata celui cu care, de mana, ai  pornit pe lungul drum al bucuriilor vietii?

in acelasi timp, ce poate fi mai imbucurator, mai insufletitor, mai energizant sau mai puternic decat crearea unei intimitati indestructibile in parteneriat, prin dizolvarea straturilor de atribute false ale eu-lui, artificial create doar pentru a putea fi apreciat de oameni sau grupuri diferite si acceptarea celui de langa tine a acestei realitati dezgolite, printr-un simplu "te iubesc" spus cu zambetul pe buze si cu speranta si liniste in ochi?

sanatatea unei relatii consta in fair-play. pornind de la timidele si inocentele "vrei sa fii prietena mea" care ne intimidau in copilarie si/sau adolescenta, la maturitate (si nu numai) ar trebuie sa fie o regula asumata din start privind alegerile: spune-mi cine esti si da-mi apoi posibilitatea sa aleg daca ma alatur tie, asa cum esti in esenta ta, asa cum esti de fapt, fara aparente.

adevarul este, de cele mai multe ori dureros insa ... de fiecare data este inaltator, este eliberator, este apreciat si face minuni.