nu mai vreau sa fac asocieri intre versuri si cele pentru care au fost scrise. important este aportul muzei in creatie. deci prefer sa "nu stiu" in ce "perioada" a fost scrisa. ce am iubit am iubit, ce iubesc, iubesc si ce voi iubi, evident, voi iubi. banal.
in misterul sentimentelor nespuse nicicand
incep sa te simt aproape de sufletul meu,
in inima simt doar sangele tau frematand
si-n gand te-ntalnesc langa mine mereu.
o viata-am avut o sete nestinsa de tine,
de iubiri patimase pe un pat de petale cu roua,
contopiti amandoi intr-un vis cu insemne divine.
o viata nebuna-am avut ... acum ai tu doua ...
miercuri, 30 septembrie 2009
marți, 29 septembrie 2009
consumisti de constient
ce fel de specie suntem noi, oamenii? nu putem spune ca suntem constienti, in adevaratul sens al cuvantului, de pericole pentru ca nu le putem materializa in cosul nostru zilnic.
suntem indoctrinati de mici ca omul se naste, traieste si moare, mai tarziu afli ca exista Rai si Iad, viata dupa moarte si alte altele, toate convergand spre acelasi numitor comun: capatul de linie. toti oamenii stiu ca pot muri oricand insa nu putem concretiza asta.
majoritatea ne traim viata ca si cand am fi nemuritori. toti avem perioade de lene, lipsa de chef sau indispozitii.
inca de mici ne dorim sa fim mari, sa terminam mai repede scoala si sa devenim independenti. asta inseamna ani catalogati ca neimportanti, parte a vietii de care vrem sa scapam. cand deja incepem sa constientizam greseala suntem nevoiti sa facem jaloane printre piedicile vietii in detrimentul dorintelor, pentru ca intr-un final sa ne rememoram parcursul, sa tragem linie si sa ne dam seama ca de fapt ne-am fi dorit mai mult.
vreau sa nu traiesc degeaba, vreau sa bifez cat mai mult din lista de cumparaturi pentru viata asta, indiferent daca am sau nu parte de constrangeri, piedici si/sau insuccese. vreau sa gresesc si sa invat, vreau sa iubesc, sa cert si sa fiu certat, vreau sa alerg cu copiii, femeia si cainii desculti pe dealuri la tara, sa simtim mirosul de fan proaspat cosit, vreau sa pot sa-mi doresc sa nu dau timpul inapoi.
luni, 21 septembrie 2009
in God we trust
azi voi atinge un subiect ceva mai delicat si greu de digerat dar destul de prezent in vietile noastre: credinta in Dumnezeu. pentru mine este o stare de spirit care ma fascineaza atunci cand sunt inconjurat de biblic. ma simt ca un copil care-si imagineaza povestea in timp ce-i e citita de parinti. credinta sta in puterea de a te recunoaste mic in fata Tatalui, de a te pleca in fata Lui si de a-I putea spune ce ai pe suflet.
nu cred in indiguirea credintei prin uzante popesti, obiceiuri babesti sau ritualuri clinice. pentru mine credinta este exprimata oriunde asa cum Dumnezeu este pretutindeni. cine crede ca daca nu te duci la biserica in fiecare duminica, daca nu spui rugaciuni in fiecare dimineata, seara, la inceput de masa sau la sfarsitul ei, daca poftesti la mancare, munca sau la femeia altuia sau daca ti se par amuzante toate descantecele preotului, dupa parerea mea este ori indoctrinat ori nu gandeste.
cred in Dumnezeu in felul meu, in dreptul meu si mai ales in sufletul meu.
in interiorul fiecaruia exista cate o camaruta din casa Domnului unde ne retragem pentru rugaciuni si confesiuni indiferent de ora sau zi.
nu cred in indiguirea credintei prin uzante popesti, obiceiuri babesti sau ritualuri clinice. pentru mine credinta este exprimata oriunde asa cum Dumnezeu este pretutindeni. cine crede ca daca nu te duci la biserica in fiecare duminica, daca nu spui rugaciuni in fiecare dimineata, seara, la inceput de masa sau la sfarsitul ei, daca poftesti la mancare, munca sau la femeia altuia sau daca ti se par amuzante toate descantecele preotului, dupa parerea mea este ori indoctrinat ori nu gandeste.
cred in Dumnezeu in felul meu, in dreptul meu si mai ales in sufletul meu.
in interiorul fiecaruia exista cate o camaruta din casa Domnului unde ne retragem pentru rugaciuni si confesiuni indiferent de ora sau zi.
joi, 27 august 2009
muzica de criza
"buna seara prieteni" strigat printre dintii intredeschisi spune multe chiar si celor care nu au prea multe in comun cu muzica rock, tineri sau varstnici. am avut o surpriza neplacuta zilele trecute, mergand spre casa, in timpul 'blank-ului" meu zilnic de dupa serviciu: un mare afis din chitila care anunta un concert iris, hi-q si cristina rus. iris, hi-q si cristina rus. cred ca asa sunt concertele pe timp de criza: aduna toate genurile muzicale. iris trebuie sa manance si ei. dar cum sa asociezi iris cu playback-oshii, nu inteleg. sacrilegiu! o gramada de ani de experienta, concerte live, compozitii, albume versus ce? reclama in tabloide? lasa-ma papa la mare? incredibil! mai ramane sa-i puna sa cante manele ...
joi, 6 august 2009
teama de principiu
cat de importanta este rigiditatea pastrarii principiilor in stare erecta?
cred ca graficul principii vs compromisuri descreste cu cresterea varstei sau cu inmultirea responsabilitatilor sau cu scaderea numarului de prieteni sau cu scaderea bugetului.
de cate ori nu am riscat in copilarie cand trebuia sa dau socoteala, impreuna cu gogo, tiganilor carora le-am incalcat teritoriul in traseele noastre cicliste, in fata carora, desi depasiti numeric, nu am cedat nimic sau, in liceu, cand profesorii amenintau, ba chiar ridicau palma sau pumnul asupra capului pentru a lovi, cand raspundeam cu privirea demna si sfidatoare fara sa clipesc? nu cedam nimic, indiferent ca aveam sau nu dreptate. acum, in aceleasi conditii, riscurile sunt altele. foarte greu imi permit acum sa infrunt pe cineva care m-ar ameninta, chiar daca instinctul e foarte putenic sa reactionez.
comorile de acasa pun o frana extraordinar de puternica. diferenta intre atunci si acum o reprezinta chiar lucrurile la care nu pot renunta, pe care nu-mi permit sa le pierd.
acum incep sa apara compromisurile. din ce in ce mai multe. din pacate ...
concluzie: principiul face bine mintii, compromisul, inimii.
cred ca graficul principii vs compromisuri descreste cu cresterea varstei sau cu inmultirea responsabilitatilor sau cu scaderea numarului de prieteni sau cu scaderea bugetului.
de cate ori nu am riscat in copilarie cand trebuia sa dau socoteala, impreuna cu gogo, tiganilor carora le-am incalcat teritoriul in traseele noastre cicliste, in fata carora, desi depasiti numeric, nu am cedat nimic sau, in liceu, cand profesorii amenintau, ba chiar ridicau palma sau pumnul asupra capului pentru a lovi, cand raspundeam cu privirea demna si sfidatoare fara sa clipesc? nu cedam nimic, indiferent ca aveam sau nu dreptate. acum, in aceleasi conditii, riscurile sunt altele. foarte greu imi permit acum sa infrunt pe cineva care m-ar ameninta, chiar daca instinctul e foarte putenic sa reactionez.
comorile de acasa pun o frana extraordinar de puternica. diferenta intre atunci si acum o reprezinta chiar lucrurile la care nu pot renunta, pe care nu-mi permit sa le pierd.
acum incep sa apara compromisurile. din ce in ce mai multe. din pacate ...
concluzie: principiul face bine mintii, compromisul, inimii.
vineri, 10 iulie 2009
concerto
concluzii:
- the mood, trupa bucuresteana, a cantat foarte foarte bine. pacat ca nu gasesc nimic pe piata cu ei.
- the ting tings au fost extraordinari. muzica lor a sunat de 100 de ori mai bine in concert.
- santana a fost extaz. super aranjament, super orchestra, super solo-uri. un lucru impresionant a fost ca nu a avut, pe toata durata concertului, decat 2 pauze intre melodii, in care a comunicat cu publicul.
din pacate ...
... lumea nu e numai alb si negru, dupa cum as fi vrut eu iar eu sunt un spectru de griuri pale ...
vineri, 26 iunie 2009
superlativ pe prima suta
cred ca am reusit sa-mi iau moto. cred, pentru ca nu stiu in ce proportie traiesc in vis sau realitate. orice ar fi, am facut prima suta, atat ca distanta cat si ca viteza, cu mein moto.
am prins trafic de bucuresti, ploaie, cretini de chitila, miros de tei in viteza a cincea, noroi de tartasesti si ... muste, multe muste. dupa cateva ore au ramas doar senzatiile de libertate si putere, celelalte disparand cu desavarsire.
BMW F650 GS, das ist mein moto. putere, cuplu, confort, flexibilitate sunt cateva
atuuri ale ei.
deci ... da.
marți, 9 iunie 2009
bella italia
avand in vedere ca imi e lehamite sa va mai povestesc despre ce s-a intamplat in scurta incursiune pe care am avut-o in italia saptamana trecuta, vreau sa trec direct la concluzii. deci:
1. nu zburati cu alitalia sau airone pentru ca in primul rand nu-si respecta programul de zbor si te plimba de la o poarta de imbarcare la alta tot timpul intarzierii, pentru ca atunci cand se grabesc nu asteapta sa ajunga pe pista pentru a decola ci o fac din curba dinaintea pistei, pentru ca nu-ti ofera decat trei biscuiti si un pahar de suc tot timpul zborului, pentru ca vorbesc, in afara de italiana, orice limba straina in scarba, pentru ca au o flota de aeronave destul de vechi si poti ramane cu masuta de pe spatarul scaunului din fata in mana cand o deschizi, etc;
2. nu incercati sa aveti pretentia sa va intelegeti cu oamenii de rand in orice alta limba decat italiana;
3. nu va asteptati sa mancati decat cele enspe mii de feluri de manacare la o singura masa, dupa care oricum nu va saturati: antipaste, de obicei un singur hap, ai terminat primul fel si te plictisesti pana la al doilea, primul fel, ceva simbolic, de obicei paste (spaghete, funghi, spiralute, pestisori sau mai stiu eu ce denumiri au), felul doi, ceva carnita si o mini garnitura, dopopaste, desert, desert de cafea, etc;
4. nu incercati sa va integrati in atmosfera italienilor, mai ales daca mergeti in afara metropolelor. sunt atat de relaxati, atat de pasnici, atat de fericiti ... pana le suna telefonul. daca incep sa se enerveze la telefon, feriti-va nene ca astia tipa, dau din maini si din picioare de zici ca sunt posedati, redevenind calmi dupa terminarea apelului.
5. nu va asteptati sa vedeti la tot pasul femei frumoase. eu am vazut-o pe prima, care era cat de cat draguta (exclus frumoasa) in avionul de la torino la roma, era stewardesa.6. in schimb daca vreti sa admirati peisajul, mai ales in zonele montane ... merita.
cam atat ca inca nu mi-am reveit dupa marea dezamagire italiana.
1. nu zburati cu alitalia sau airone pentru ca in primul rand nu-si respecta programul de zbor si te plimba de la o poarta de imbarcare la alta tot timpul intarzierii, pentru ca atunci cand se grabesc nu asteapta sa ajunga pe pista pentru a decola ci o fac din curba dinaintea pistei, pentru ca nu-ti ofera decat trei biscuiti si un pahar de suc tot timpul zborului, pentru ca vorbesc, in afara de italiana, orice limba straina in scarba, pentru ca au o flota de aeronave destul de vechi si poti ramane cu masuta de pe spatarul scaunului din fata in mana cand o deschizi, etc;
2. nu incercati sa aveti pretentia sa va intelegeti cu oamenii de rand in orice alta limba decat italiana;
3. nu va asteptati sa mancati decat cele enspe mii de feluri de manacare la o singura masa, dupa care oricum nu va saturati: antipaste, de obicei un singur hap, ai terminat primul fel si te plictisesti pana la al doilea, primul fel, ceva simbolic, de obicei paste (spaghete, funghi, spiralute, pestisori sau mai stiu eu ce denumiri au), felul doi, ceva carnita si o mini garnitura, dopopaste, desert, desert de cafea, etc;
4. nu incercati sa va integrati in atmosfera italienilor, mai ales daca mergeti in afara metropolelor. sunt atat de relaxati, atat de pasnici, atat de fericiti ... pana le suna telefonul. daca incep sa se enerveze la telefon, feriti-va nene ca astia tipa, dau din maini si din picioare de zici ca sunt posedati, redevenind calmi dupa terminarea apelului.
5. nu va asteptati sa vedeti la tot pasul femei frumoase. eu am vazut-o pe prima, care era cat de cat draguta (exclus frumoasa) in avionul de la torino la roma, era stewardesa.6. in schimb daca vreti sa admirati peisajul, mai ales in zonele montane ... merita.
cam atat ca inca nu mi-am reveit dupa marea dezamagire italiana.
marți, 2 iunie 2009
la multi ani!
de cate ori vi s-a intamplat sa spuneti "la multi ani!" si sa vi se raspunda "dar, pentru ce?" sau viceversa? mie de multe ori. e gresit sa spui cuiva "lma" fara motiv? grecii, la inceputul zilei isi spun "kali mera" adica o zi buna. la fel si pentru inceputul de saptamana sau inceputul de luna. eu va zic, dupa acelasi principiu, "la multi ani", fara motiv.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
