cat de importanta este rigiditatea pastrarii principiilor in stare erecta?
cred ca graficul principii vs compromisuri descreste cu cresterea varstei sau cu inmultirea responsabilitatilor sau cu scaderea numarului de prieteni sau cu scaderea bugetului.
de cate ori nu am riscat in copilarie cand trebuia sa dau socoteala, impreuna cu gogo, tiganilor carora le-am incalcat teritoriul in traseele noastre cicliste, in fata carora, desi depasiti numeric, nu am cedat nimic sau, in liceu, cand profesorii amenintau, ba chiar ridicau palma sau pumnul asupra capului pentru a lovi, cand raspundeam cu privirea demna si sfidatoare fara sa clipesc? nu cedam nimic, indiferent ca aveam sau nu dreptate. acum, in aceleasi conditii, riscurile sunt altele. foarte greu imi permit acum sa infrunt pe cineva care m-ar ameninta, chiar daca instinctul e foarte putenic sa reactionez.
comorile de acasa pun o frana extraordinar de puternica. diferenta intre atunci si acum o reprezinta chiar lucrurile la care nu pot renunta, pe care nu-mi permit sa le pierd.
acum incep sa apara compromisurile. din ce in ce mai multe. din pacate ...
concluzie: principiul face bine mintii, compromisul, inimii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu