azi voi atinge un subiect ceva mai delicat si greu de digerat dar destul de prezent in vietile noastre: credinta in Dumnezeu. pentru mine este o stare de spirit care ma fascineaza atunci cand sunt inconjurat de biblic. ma simt ca un copil care-si imagineaza povestea in timp ce-i e citita de parinti. credinta sta in puterea de a te recunoaste mic in fata Tatalui, de a te pleca in fata Lui si de a-I putea spune ce ai pe suflet.
nu cred in indiguirea credintei prin uzante popesti, obiceiuri babesti sau ritualuri clinice. pentru mine credinta este exprimata oriunde asa cum Dumnezeu este pretutindeni. cine crede ca daca nu te duci la biserica in fiecare duminica, daca nu spui rugaciuni in fiecare dimineata, seara, la inceput de masa sau la sfarsitul ei, daca poftesti la mancare, munca sau la femeia altuia sau daca ti se par amuzante toate descantecele preotului, dupa parerea mea este ori indoctrinat ori nu gandeste.
cred in Dumnezeu in felul meu, in dreptul meu si mai ales in sufletul meu.
in interiorul fiecaruia exista cate o camaruta din casa Domnului unde ne retragem pentru rugaciuni si confesiuni indiferent de ora sau zi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu sunt intru totul de acord cu ceea ce spui dar din pacate suntem incojurati de f multi care nu cred asa cum credem noi.
RăspundețiȘtergeresoata.