ce fel de specie suntem noi, oamenii? nu putem spune ca suntem constienti, in adevaratul sens al cuvantului, de pericole pentru ca nu le putem materializa in cosul nostru zilnic.
suntem indoctrinati de mici ca omul se naste, traieste si moare, mai tarziu afli ca exista Rai si Iad, viata dupa moarte si alte altele, toate convergand spre acelasi numitor comun: capatul de linie. toti oamenii stiu ca pot muri oricand insa nu putem concretiza asta.
majoritatea ne traim viata ca si cand am fi nemuritori. toti avem perioade de lene, lipsa de chef sau indispozitii.
inca de mici ne dorim sa fim mari, sa terminam mai repede scoala si sa devenim independenti. asta inseamna ani catalogati ca neimportanti, parte a vietii de care vrem sa scapam. cand deja incepem sa constientizam greseala suntem nevoiti sa facem jaloane printre piedicile vietii in detrimentul dorintelor, pentru ca intr-un final sa ne rememoram parcursul, sa tragem linie si sa ne dam seama ca de fapt ne-am fi dorit mai mult.
vreau sa nu traiesc degeaba, vreau sa bifez cat mai mult din lista de cumparaturi pentru viata asta, indiferent daca am sau nu parte de constrangeri, piedici si/sau insuccese. vreau sa gresesc si sa invat, vreau sa iubesc, sa cert si sa fiu certat, vreau sa alerg cu copiii, femeia si cainii desculti pe dealuri la tara, sa simtim mirosul de fan proaspat cosit, vreau sa pot sa-mi doresc sa nu dau timpul inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu