xmas fun

mai multe la ... urmatoarea petrecere

iubirea nu are margini

n'aveti spirit civic dom'le

deznadejde

imaturitatea naste monstri. la fel ca si indiferenta. cateodata concureaza cu cei nascuti din prostie. societate pierde duelul cu progresul pentru ca cei care traseaza liniile conduitei, legile, au inspiratia in ingradirea celorlalti si nu in dezvoltarea armonioasa a propriului idealism. sa fim condusi de sinceri, fie ei si prosti decat sa depindem de malefici inteligenti cu un scop in viata.

sfatul zilei

cand gresim o facem cu buna stiinta sau din greseala. daca gresim voit atunci trebuie sa ne asumam greseala si efectele ei viitoare. daca insa greseala ne este argumentata si o constientizam ulterior atunci ori o acceptam ori nu. de preferat este sa ne asumam greselile. daca recunoastem ca gresim atunci greseala facuta ramane in istorie ca greseala indiferent de informatiile descoperite dupa acest moment. de ce? pentru ca o greseala este un conglomerat de actiuni, stari de fapt si sentimente care nu se integreaza intr-un sistem de ecuatii. acest conglomerat este personal, exista intr-o anumita perioada de timp, definita de factori interni, conditii de convietuire si date initiale, conglomerat care ne defineste ca oameni in intr-un interval de timp. cam complicat dar se intelege unde bat. greselile facute nu se transforma in lucruri bune niciodata. de exemplu: daca-mi bat sotia acum fara motiv este un lucru rau (e doar un exemplu dat pentru a demonstra ceva), o greseala. daca peste doi ani voi afla ca exact in perioada in care ea avea contuzii ma insela, greseala facuta atunci nu se va transforma automat intr-un lucru bun si nici vina mea nu va fi absolvita.

p.s.1. - presupunerea este mama tuturor esecurilor

p.s.2. - sper sa intelegi ca trebuie sa te accepti cu tot cu greselile facute si sa mergi mai departe. nu vei fi perfecta la fel cum niciunul dintre noi nu va fi.

dublu sens unic

judecand in alb si negru, viata poate fi lunga si grea sau scurta si intensa. asa am auzit. blesteme sau urari de bine. ce alegem? daca e lunga si frumoasa totul devine plictisitor, la un moment dat. daca e scurta si grea cica n-a fost sa fie. eu vreau sa ma plictisesc. nu stiu de ce, poate pentru ca acum nu mai am timp de prea multe. in schimb am timp sa iubesc. sau sa dau impresia ca iubesc. mai nou am auzit ca, pentru femei e mai important sa se simta iubite decat sa fie iubite. ma rog, oricum sa intelegi femeile acolo unde nici ele nu pot e utopie pura. poti pretinde ca le intelegi, pentru confortul lor psiho-sentimental.

stare de fapt

ma simt obosit. nu stiu dupa ce alerg cu atata abnegatie. caut ceva si nu stiu ce. sunt frenetic. sunt ca un caine de vanatoare care adulmeca vanatul. macar ala stie ce cauta. nu e vorba de ce-mi doresc. ca astea, in mare parte, le am implinite. imi lipseste ceva. imi lipseste echilibrul. cred ca bucurestiul ma deprima. e prea mare agitatie. vreau sa fie liniste si sa ma intorc din cand in cand sa traversez agitatia. vreau un punct de sprijin, o ancora. vreau o palma calda sa-mi linisteasca sufletul. astept ...

Ferentari de Bari, Italia, 2010

my new baby

aritmetica

unu plus unu nu fac intotdeauna doi. sau nu intotdeauna acest doi satisface toate nevoile. e ciudat de bine cum un vis implinit iti da aripi mai ceva decat un red bull. e satisfacator dar nu suficient confortul sentimental bazat pe compromisuri. compromisul in sinea lui este o stirbire a personalitatii. ma zbat sa caut absolutul vietii. sunt riscuri mari ce trebuie asumate. sunt suflete ce trebuie ranite si nu stiu daca merita.

sunt situatii oarbe in care vrei sa accelerezi in acelasi timp in care frana este la eficienta maxima. sunt bifurcatii in care volanul este blocat. sunt aspiratii aspirate de vacuumul realitatii.

cand voi gasi puntea dintre idealism si realism voi fi pionierul fericirii absolute.

sper ca nu mi-a luat-o nimeni inainte. sau daca a indraznit cineva, sa ridice mana si sa-mi vanda si mie reteta.

completari

nimic nu e perfect. nici fericirea nu poate fi completa. nici relatia papei cu Dumnezeu nu e perfecta. si atunci ce facem daca vrem sa fim fericiti? identificam minusurile, imperfectiunile si ori le corectam ori le inlocuim. ca la service. cu cat abilitatea "mecanicului" e mai mare cu atat ajungi la un nivel de interschimbabilitate mai mare, generator de confort. eu sunt la inceput. imi generez completari pentru fericire pe dealuri, pasuni, namoale, ploaie, balti. asta pentru ca sunt la inceput. voi continua pentru ca functioneaza.

de la agonie la extaz si retur

o zi superba. bucuresti - targu mures si retur. 750 km. 80 km/h viteza medie. 4.8 l/100 km consum mediu. eroare esp si abs pe parcurs. peugeot 207 1.6 hdi. pana la targu mures eram "the king of the road", la intoarcere am bagat coada intre picioare si m-am consolat cu statutul de "masina de mic litraj" al bestiei mele. de ce? pentru ca la targu mures am fost surprins intampinat de, in ordine cronologica: SLS AMG (in care am fost pasager pentru 2 minute super-superbe) si G500, SL500, ML63 AMG, S400 si E500 pe care le-am si testat in modul sport si pentru ca dupa doua tone de adrenalina injectate timp de trei ore in care am calarit v8-uri si nu numai a trebuit sa plec spre casa ... cu hdi-ul meu de 112 caluti.

third child

un vis, un ideal

de curand m-am visat pierdut in bratele unei femei care nu avea nimic sa-mi reproseze. nu avea chip. avea insa sufletul mare. sper sa devina realitate.

pentru cine am muncit

din sila de mila

sunt dezamagit de lipsa perspectivei in intelectul mediului inconjurator romanesc. privesc cu nedumerire lipsa de interes a acestuia pentru viitor. traieste in prezent cu gandul in trecut. mintea lui in gandul ei, cum zicea candva un fost profesor. fiecare leafa luata, fiecare decizie asumata, fiecare responsabilitate insusita, fiecare pas facut ar trebui sa fie gandit ca o piesa a unui puzzle, o treapta urcata spre taramul "fara de griji".

mediului inconjurator romanesc nu-i pasa de viitorul lui. e obisnuit sa i se asigure ceva de bagat in gura. merge pe principiul "sanatosi le-om duce toate" asociat cu "timpu' trece, leafa merge" prost e ala de ma tine, as adauga eu. si uite de-aia suferim noi toti ceilalti si ne consumam ca bateriile, pentru ca trebuie sa suplinim si lipsurile, indiferenta si ignoranta lui pana cand tot disponibilitatea, voluntariatul si grija noastra pentru "un viitor mai bun" ne duc la punctul in care stai mai putin acasa decat la birou sau muncesti mai mult pentru el decat pentru noi insine.

am ajuns sa ma intreb de multe ori: cum sa separi graul de neghina daca nu bate vantul?

lume noua

premisa principala privind trasa umana, marcata in timp, a pesimistilor este incarcata de vulgaritate: "viata e o curva". limba romana vorbita e din ce in ce mai ingropata in "expresii cu continut explicit". pana si inalta societate e umbrita de aceeasi tendinta.

progresul derapajului in afara sferei rusinii este din ce in ce mai accentuat odata cu aparitia de noi generatii. pasii catre o relatie sentimentala, altadata atat de elaborati, s-au redus la intrebarea "la tine sau la mine?"; floarea oferita in tremurul emotiv al mainii, amandina de la cofetarie savurata lingurita cu lingurita, plimbarile "in doi", filmul, sarutul din scara blocului la despartire, acceptul relatiei in fata lumii intregi prin contopirea mainilor in drum spre casa si declaratiile de dragoste soptite cu patima sunt caramizi prafuite care zac demolate pe locul unde, candva, templul sacru al iubirii era asaltat de credinciosi.

lumea s-a schimbat. inima a pierdut teren in fata "organului" si fiorul dragostei a fost invins de orgasm.

din trecut 3

hai, inca putin. ultima parte a trilogiei. au fost vremuri frumoase. am ales si m-am ales cu tot ce-am ales. bune sau proaste, tot alegeri raman. ca la loto. azi, "fara tine"

ar putea fi frumos, am putea sa traim

fiecare exact ce-am visat pan-acum

sau din contra, doar piedici sa nu ne iubim.

dar ar fi un pacat sa ne pierdem pe drum ...

 

as vrea sa te mint si sa-ti spun ca e rau,

sa m-abtin sa visez sau sa pot sa m-ascund

in abis, sa traiesc sa nu vad chipul tau.

dar nu vreau si nu pot sa nu simt niciun gand ...

 

o viata mai am si-as vrea s-o traiesc

cu bune si rele si tot ce-i iubire,

o viata divina in plan pamantesc.

un vis ne-mplinit sa traiesc doar cu tine ...

din trecut 2

din trecut 1 se numeste "dilema". azi servim "thinking about the future". e primavara si sunt, evident, intr-o pasa mai melancolica. tolerati-ma si cu "din trecut 3" ca dupa episoadele astea o sa-mi revin cu siguranta.

i want to live my life and see myself tomorrow

leaving the past behind without regrets and thoughts

and to forget the days inside the constant sorrow,

without the harmless pain of old times living ghosts.

 

but what shall i do now during this endless sunset,

which could became, as well, a sunrise for myself,

because i want to feel the human loving concept,

building the love together from now on till the end?

 

i hope this life will bring me the peace and joy i need,

and happiness and madness and all the dreams i had,

i hope to have a future, a home, a wife, a kid,

i want to love somebody before i will be dead ...

din trecut 1

am descoperit cateva lucruri frumoase din trecut. de fapt a fost un remember intamplator. aduce si regrete odata cu amintirile placute insa incerc sa mediez partinitor conflictul dintre ochiul care plange si cel care rade extragand partea buna a lucrurilor. nu prea reusesc. prima parte a acelui frumos e scrisa mai jos.

o zi, pe-o banca, undeva-n trecut

noi doi, sau poate numai eu,

intr-un decor comun, spontan tesut,

planificam o viata ca pe un eseu.

 

s-a dus o zi de-atunci, mi-aduc aminte bine,

un sfert de ora a fost trait intr-o secunda,

am creionat un vis prin stari divine,

invidiat de zei dar stins in umbra.

 

ce poti sa faci atunci cand totul e decis,

cand pendulezi haotic in compromis desert

intre ce vrei, ce speri si tot ce ai promis,

fara sa lasi in urma decat un zbor incert?

sms

iata un sms care m-a insufletit, inspirat si motivat:
"... noi ne culcam acum. noapte buna. si ... nu uita ca te iubesc ... si nu uita ca in afara de cei doi copii minunati pe care ii avem impreuna nimic nu ma bucura mai mult decat faptul ca dragostea noastra este reciproca."
multumesc

merge treaba

de veghe - inceput

sunt trist, dar fericirea jongleaza cu mine,

sunt minge-n mainile unor circari nebuni

cand noaptea de lumina plina vine

si gandul pleaca-n lume, peste lumi.

alta dilema

cliseu: "nu ma culc cu barbati insurati"

dilema: femeile astea fac sex pentru a mentine o relatie si nu pentru placere?

alta dilema: daca fac sex de placere, de unde stiu ele ca barbatii insurati nu le pot satisface?

nimic nu e gratis

voluntariatul in romania este privit cu alti ochi decat ar trebui. voluntarii sunt, conform standardelor anterioare revolutiei, turnatorii, lingaii sau plombele incapabile profesional. se merge inca pe regula celor trei nu: "nu stiu, nu am vazut, nu am auzit". e urat ca tendinta asta spre civilizatie, aplicata fortat de japonezi dupa capitularea din al doilea razboi mondial, la noi e privita cu ochi critici. de aia probabil si discrepanta asta atat de mare dintre noi si ei atat ca mentalitate cat si ca pozitie economica. e clar, mentalitatea asta tampita ne strica si cum ea se mosteneste din tata in fiu si cum tatii care constientizeaza boala sunt putini si cum fii care asimileaza constientizarile tatilor sunt si mai putini nu putem spera decat la o pandemie de reprogramare a creierului generatiei tinere. sper sa ne trezim si sa speram la binele personal prin prisma binelui colectiv si sa renuntam pentru totdeauna la mentalitatea asta de balta. binele colectivului se reflecta in binele fiecaruia si nu invers.

regres progresiv

pana la sfarsitul anului 2008 sotia imi spunea "vezi ca mai ai in portofel una de 500 de mii si niste marunt", acum, la inceput de 2010 mi-a spus "vezi ca mai ai in portofel una de 50 de mii si niste marunt". pacat ...

defecte

informatia inseamna putere. la cate trasee pentru circulat informatia avem ...

a venit primavara

retorica

oare, cand intr-o conversatie, dupa o afirmatie folosesti "am glumit" nu inseamna ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu interlocutorul? si atunci de ce mai glumesti? pentru explicatii ulterioare?

m-am gandit mult

condamnare

in ultimul timp merg cu metroul. cred ca din comoditate economica. e o semi-descarcare de responsabilitati. dar nu despre asta vroiam sa scriu ci despre una din concluziile urate la care am ajuns, anume ca, cel putin in bucuresti, in mijloacele de mers in comun primeaza ideea de a ajunge la timp la locul de munca. ceea ce este foarte bine numai ca aceasta primeaza in detrimentul respectului fata de ceilalti.

bai ... astia

mi-am auzit de curand urechile spunandu-mi ca cineva a zis: "lasa frate ca tu ai ajuns bine, ai tot ce vrei..."

imi este jena sa-i fac s-auda ce replici am pregatit eu pentru genul asta de indivizi asa ca voi scrie doar o simpla intrebare pentru ei: bai ... astia, cand invidiati omu' pentru tot ce are, il invidiati si pentru toate esecurile, nevoile, lipsurile, visele neimplinite si defectele lui?

asa nu

in general nu-mi place sa generalizez. nici in discutii contradictorii si nici in orice alta situatie. si nu-mi plac nici cei care fac asta. la capitolul asta femeile sunt primele care, fara sa vrea si chipurile in apararea lor, arunca cu generalizari inspre adversar. in certurile conjugale sau discutiile intre fete, de multe ori poti auzi ca "barbatii sunt niste porci". la fel si in discutiile lor, "femeile sunt, in afara de mama, niste curve". mai sunt si altii care spun ca "toti motociclistii sunt donatori de organe" sau ca daca nu esti nascut in bucuresti esti "de la tara".

oameni fara minte si iata de ce: cand folosesti generalizari inseamna, din principiu, ca esti de acord cu ele, deci:

1. femeile care spun ca barbatii sunt porci admit ca sunt curve;

2. barbatii care sustin promiscuitatea tuturor femeilor sunt de acord cu cocina;

3. unii dintre tarani pot fi domni, unii dintre bucuresteni sunt cu siguranta tarani.

oare lipsa de imaginatie ne impinge la generalizari?

mai adanc in mocirla

sambata asta m-am afundat, ca experienta, cu inca doua ore in namol. am fost patru: eu, tata, ana si david. nu am poze decat de la final. david a fost singurul care a scapat curat. ciudat insa toti ne-am simtit excelent. pe data viitoare.

 

?

cum ar trebui sa ma comport atunci cand, fiind la ghiseul administratiei financiare, prezint toate actele necesare radierii unui autoturism, inclusiv dovada platii impozitului de 5.700 lei, functionarul imi reproseaza ca nu am copie a buletinului, vad copiatorul in spatele lui, intind buletinul pentru respectiva copie si mi se raspunde "nu, nu facem copii aici. mergeti dupa colt, e un xerox acolo?

o concluzie urata

am de cativa ani o idee bruta pe care nu am avut sclipirea necesara s-o finisez intr-o forma descifrabila. am vazut insa un film aseara in care am gasit, in sfarsit, forma concisa a amalgamului de fraze dezvoltate divagat de ceva ani incoace: infidelitatea se naste din fantezii.

nu stiu de ce, insa problema infidelitatii m-a iritat tot timpul (in dreptul meu, nu la altii). intotdeauna am incercat sa-mi gasesc scuze, justificari si explicatii pentru fidelitate, intotdeauna m-am intrebat pentru ce ne trebuie, noua, barbati si femei, in acelasi timp, realtia extraconjugala. pot fi lipsurile de acasa, prestigiul, curiozitatea, acceptarea provocarii, razbunarea, cautarea "mai bine"-lui, consolarea, defularea, fanteziile, etc.

mi-am pus intrebarea asta de multe ori: merita extazul (in cazul cel mai bun) de-o noapte, regretul si consecintele de dupa? de fiecare data raspunsul a fost nu. nu stiu de ce. nu am raspuns.

ma gandesc ca aventurile astea provin din necesitatea de progres si tendinta spre perfectiune. toti tindem spre mai bine. in orice domeniu. sau poate numai eu?

la inceput, vezi masina cealalta, cu multe chestii noi fata de a ta. si arata altfel decat cea cu care esti obisnuit. are destule lucruri noi pe care le vei descoperi. super, trebuie s-o incerc. si te spurci. dupa un timp incepi sa afli ca de fapt ea nu e perfecta cum ai crezut, ca are lipsuri, probleme si obiceiuri proaste. a palit in ochii tai deja si incepi sa-ti dai seama ca ai facut o greseala. are tot atat de multe hibe ca si cea veche. numai ca sunt diferite. tocmai ai trait intr-o fantezie. extrapoland de la masini, la femei, lucrurile se intampla sa fie la fel.

din pacate, perfectiunea nu exista si mie, unul, imi e greu sa ma impac cu gandul asta.