am descoperit cateva lucruri frumoase din trecut. de fapt a fost un remember intamplator. aduce si regrete odata cu amintirile placute insa incerc sa mediez partinitor conflictul dintre ochiul care plange si cel care rade extragand partea buna a lucrurilor. nu prea reusesc. prima parte a acelui frumos e scrisa mai jos.
o zi, pe-o banca, undeva-n trecut
noi doi, sau poate numai eu,
intr-un decor comun, spontan tesut,
planificam o viata ca pe un eseu.
s-a dus o zi de-atunci, mi-aduc aminte bine,
un sfert de ora a fost trait intr-o secunda,
am creionat un vis prin stari divine,
invidiat de zei dar stins in umbra.
ce poti sa faci atunci cand totul e decis,
cand pendulezi haotic in compromis desert
intre ce vrei, ce speri si tot ce ai promis,
fara sa lasi in urma decat un zbor incert?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu