unu plus unu nu fac intotdeauna doi. sau nu intotdeauna acest doi satisface toate nevoile. e ciudat de bine cum un vis implinit iti da aripi mai ceva decat un red bull. e satisfacator dar nu suficient confortul sentimental bazat pe compromisuri. compromisul in sinea lui este o stirbire a personalitatii. ma zbat sa caut absolutul vietii. sunt riscuri mari ce trebuie asumate. sunt suflete ce trebuie ranite si nu stiu daca merita.
sunt situatii oarbe in care vrei sa accelerezi in acelasi timp in care frana este la eficienta maxima. sunt bifurcatii in care volanul este blocat. sunt aspiratii aspirate de vacuumul realitatii.
cand voi gasi puntea dintre idealism si realism voi fi pionierul fericirii absolute.
sper ca nu mi-a luat-o nimeni inainte. sau daca a indraznit cineva, sa ridice mana si sa-mi vanda si mie reteta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ca bine zici. foarte bine.
RăspundețiȘtergere