descoperiri intamplatoare

ne pierdem in eter

am avut iar o revelatie azi. asta a fost referitoare la efectele secundare ale progresului comunicatiilor.

mi-am dat seama de ce cunoscutii nu reusesc sa acceada la statutul de prieteni decat foarte greu. pentru ca se poticnesc undeva pe drum, intre amic si vecin de idei.

cine e de vina? telefonia mobila ieftina. tin minte "... va fac legatura ..." sau "... interior 214 ..." sau "... alo, cuplajul?" din trecut. parintii mei puteau merge linistiti spre casa seara iar treburile importante puteau astepta pana ajungeau ei langa telefon. acum e nebunie. acum ai miliarde de minute aproape gratis.

am ajuns sa pierdem clipele frumoase petrecute alaturi de prieteni, indepartandu-ne de ei, vorbindu-le la telefon. dupa o discutie de 30 de minute cu cineva pe care nu l-am mai vazut de 3 luni stau si ma intreb daca peste inca 3 luni vom prefera iarasi sa depanam amintiri, tot 30 de minute, tot la telefon.

relatiile interumane s-au transformat, in mare parte, in discutii telefonice.

bulgaria in alb si negru

nepotrivire de caracter

de fiecare data cand merg la medic sufar de tulburari de normalitate. nu stiu sa-mi exprim recunostinta. nu stiu sa joc scena multumescului romanesc. nu-mi iese niciodata cu toate ca de fiecare data totul este identic: scoti ce trebuie, fixezi cu privirea buzunarul, introduci si apoi trebuie sa dejoci subtil incercarile de refuz.
eu sunt paranoic. de fiecare data ma gandesc la miliarde de detalii care exista doar pentru mine, cum ar fi: "si daca vad asistentele?", rezolvare: ma plasez intre ele si subiect, "si daca nu nimeresc buzunarul?", rezolvare: bag atentia sub reteta de pe masa, "o fi prea putin?", rezolvare: nu stiu dar atat am auzit ca se da, deci sper sa fie ok si uite asa lista poate continua pe tot parcursul consultatiei, pana la momentul critic, la final.
aici apare talentul actorilor: "dar va rog, nu se poate sa va deranjati", "nu, nu, nu, va rog, nici nu se pune problema", "stati linistit! nu e nevoie" pe de-o parte si "ei, lasati, e placerea mea", "nicio problema, multumesc din suflet", "ati fost foarte dragut(a), multumim mult" pe de alta parte.
e comedie pura. prestatorul nu are nicio obiectie de fapt, la primire, insa din politete refuza ca asa e frumos iar beneficiarul nu prea se-ndura sa dea, insa trebuie sa se supuna regulilor nescrise ale obrazului subtire.

... love & passion ...

xmas fun

mai multe la ... urmatoarea petrecere

iubirea nu are margini

n'aveti spirit civic dom'le

deznadejde

imaturitatea naste monstri. la fel ca si indiferenta. cateodata concureaza cu cei nascuti din prostie. societate pierde duelul cu progresul pentru ca cei care traseaza liniile conduitei, legile, au inspiratia in ingradirea celorlalti si nu in dezvoltarea armonioasa a propriului idealism. sa fim condusi de sinceri, fie ei si prosti decat sa depindem de malefici inteligenti cu un scop in viata.

sfatul zilei

cand gresim o facem cu buna stiinta sau din greseala. daca gresim voit atunci trebuie sa ne asumam greseala si efectele ei viitoare. daca insa greseala ne este argumentata si o constientizam ulterior atunci ori o acceptam ori nu. de preferat este sa ne asumam greselile. daca recunoastem ca gresim atunci greseala facuta ramane in istorie ca greseala indiferent de informatiile descoperite dupa acest moment. de ce? pentru ca o greseala este un conglomerat de actiuni, stari de fapt si sentimente care nu se integreaza intr-un sistem de ecuatii. acest conglomerat este personal, exista intr-o anumita perioada de timp, definita de factori interni, conditii de convietuire si date initiale, conglomerat care ne defineste ca oameni in intr-un interval de timp. cam complicat dar se intelege unde bat. greselile facute nu se transforma in lucruri bune niciodata. de exemplu: daca-mi bat sotia acum fara motiv este un lucru rau (e doar un exemplu dat pentru a demonstra ceva), o greseala. daca peste doi ani voi afla ca exact in perioada in care ea avea contuzii ma insela, greseala facuta atunci nu se va transforma automat intr-un lucru bun si nici vina mea nu va fi absolvita.

p.s.1. - presupunerea este mama tuturor esecurilor

p.s.2. - sper sa intelegi ca trebuie sa te accepti cu tot cu greselile facute si sa mergi mai departe. nu vei fi perfecta la fel cum niciunul dintre noi nu va fi.