din trecut 3

hai, inca putin. ultima parte a trilogiei. au fost vremuri frumoase. am ales si m-am ales cu tot ce-am ales. bune sau proaste, tot alegeri raman. ca la loto. azi, "fara tine"

ar putea fi frumos, am putea sa traim

fiecare exact ce-am visat pan-acum

sau din contra, doar piedici sa nu ne iubim.

dar ar fi un pacat sa ne pierdem pe drum ...

 

as vrea sa te mint si sa-ti spun ca e rau,

sa m-abtin sa visez sau sa pot sa m-ascund

in abis, sa traiesc sa nu vad chipul tau.

dar nu vreau si nu pot sa nu simt niciun gand ...

 

o viata mai am si-as vrea s-o traiesc

cu bune si rele si tot ce-i iubire,

o viata divina in plan pamantesc.

un vis ne-mplinit sa traiesc doar cu tine ...

din trecut 2

din trecut 1 se numeste "dilema". azi servim "thinking about the future". e primavara si sunt, evident, intr-o pasa mai melancolica. tolerati-ma si cu "din trecut 3" ca dupa episoadele astea o sa-mi revin cu siguranta.

i want to live my life and see myself tomorrow

leaving the past behind without regrets and thoughts

and to forget the days inside the constant sorrow,

without the harmless pain of old times living ghosts.

 

but what shall i do now during this endless sunset,

which could became, as well, a sunrise for myself,

because i want to feel the human loving concept,

building the love together from now on till the end?

 

i hope this life will bring me the peace and joy i need,

and happiness and madness and all the dreams i had,

i hope to have a future, a home, a wife, a kid,

i want to love somebody before i will be dead ...

din trecut 1

am descoperit cateva lucruri frumoase din trecut. de fapt a fost un remember intamplator. aduce si regrete odata cu amintirile placute insa incerc sa mediez partinitor conflictul dintre ochiul care plange si cel care rade extragand partea buna a lucrurilor. nu prea reusesc. prima parte a acelui frumos e scrisa mai jos.

o zi, pe-o banca, undeva-n trecut

noi doi, sau poate numai eu,

intr-un decor comun, spontan tesut,

planificam o viata ca pe un eseu.

 

s-a dus o zi de-atunci, mi-aduc aminte bine,

un sfert de ora a fost trait intr-o secunda,

am creionat un vis prin stari divine,

invidiat de zei dar stins in umbra.

 

ce poti sa faci atunci cand totul e decis,

cand pendulezi haotic in compromis desert

intre ce vrei, ce speri si tot ce ai promis,

fara sa lasi in urma decat un zbor incert?

sms

iata un sms care m-a insufletit, inspirat si motivat:
"... noi ne culcam acum. noapte buna. si ... nu uita ca te iubesc ... si nu uita ca in afara de cei doi copii minunati pe care ii avem impreuna nimic nu ma bucura mai mult decat faptul ca dragostea noastra este reciproca."
multumesc

merge treaba

de veghe - inceput

sunt trist, dar fericirea jongleaza cu mine,

sunt minge-n mainile unor circari nebuni

cand noaptea de lumina plina vine

si gandul pleaca-n lume, peste lumi.

alta dilema

cliseu: "nu ma culc cu barbati insurati"

dilema: femeile astea fac sex pentru a mentine o relatie si nu pentru placere?

alta dilema: daca fac sex de placere, de unde stiu ele ca barbatii insurati nu le pot satisface?

nimic nu e gratis

voluntariatul in romania este privit cu alti ochi decat ar trebui. voluntarii sunt, conform standardelor anterioare revolutiei, turnatorii, lingaii sau plombele incapabile profesional. se merge inca pe regula celor trei nu: "nu stiu, nu am vazut, nu am auzit". e urat ca tendinta asta spre civilizatie, aplicata fortat de japonezi dupa capitularea din al doilea razboi mondial, la noi e privita cu ochi critici. de aia probabil si discrepanta asta atat de mare dintre noi si ei atat ca mentalitate cat si ca pozitie economica. e clar, mentalitatea asta tampita ne strica si cum ea se mosteneste din tata in fiu si cum tatii care constientizeaza boala sunt putini si cum fii care asimileaza constientizarile tatilor sunt si mai putini nu putem spera decat la o pandemie de reprogramare a creierului generatiei tinere. sper sa ne trezim si sa speram la binele personal prin prisma binelui colectiv si sa renuntam pentru totdeauna la mentalitatea asta de balta. binele colectivului se reflecta in binele fiecaruia si nu invers.