mindfulness

pandemiea asta ar trebui sa aduca o pace. a noastra. acum avem sansa sa fim buni. sau mai buni, in functie de ce sau cine am fost pana acum.

dezvoltare personala autoindusa, autocondusa si autopropusa, nu neaparat pentru a deveni un upgrade propriu ci mai ales pentru o contributie benevola la binele comunitatii e un must have al starii generale de bine. asta, acum, este inca o sansa oferita de natura, pentru a evolua sufleteste, spiritual. vrem sa devenim mai buni, ne uitam la predicatori, ascultam si citim ore intregi de exemple si situatii straine noua, aplicam metode de invatare din greselile altora dar le ignoram pe ale noastre.

haideti sa reflectam optimist spre a deveni mai buni prin identificarea propriilor calitati spre perfectionarea lor si a defectelor prin convertirea lor in calitati! nimic nu e imposibil daca ingeram un mix de putina ambitie, dorinta, empatie si vointa.

ne doresc sa ne revedem cat mai repede, mai buni, intr-o lume mai buna! 

evolutie

au fost trecute la-nceput
de multe ori, multe culori,
din ton de gri in verde crud,
din linii vii in mii de flori
si mori de vant, tacand in camp,
oftand sub ploi, de nori, in zori
de zi cu zi tacerea plang
nascand din zambet:ras si dor:

mistic

sub cerul albastru de mai
privighetori imi canta-n surdina.
un sunet de clopot sa-mi dai,
sa stiu ca nu eu sunt de vina.

ah, Doamne, cu ce am gresit?
sa-mi spui si sa nu mai repet.
iti cad in genunchi, umil si spasit,
nu vreau si nu pot sa sper in desert ...

solitudinem

am nevoie de tine, intelegi?
ma împiedic singur in ganduri
cu mainile stinghere si betegi,
cautand lumina-n zile tulburi.

ma doare locul gol lasat de tine,
plutesc in vid fara un punct de sprijin,
caut nebun credinta in destine
si sentimentul dulce si blajin.

tu ai plecat si m-a-nghitit melancolia,
iubire, nu-ntelegi ca ma destram?
cum sa castig eu singur batalia
fara puterea ta ce-o veneram?

cui trebuie sa platesc si cat,
ca sa te-aduc in inima-napoi,
sa-mi urli-n piept numaidecat,
sa nu-mi mai fie sufletul greoi? 

filosofica

hai razi acum
sau plangi, oricum
te-asteapta doar o viata ...
vor trece anii ca un val
si n-au sa te intrebe
de-ai plans prea mult
sau, in zadar,
de-ai ras fara sa-ti pese!

relatie ... iubire ... angajament ...

cronologic vorbind, cam asta ar fi ordinea, desi ... nu stiu cum poti ajunge intr-o relatie daca nu simti nimic. nu poate fi vorba decat de atractie la inceput, asta e clar, atractie bazata pe aspect fizic si similitudini principiale, sa zicem. as risca sa zic ca si curiozitatea ar putea juca un rol, caz in care, daca nu esti dispus sa intri intr-o relatie, curiozitatea asta, ca factor decizional, ar putea avea alte conotatii. ma rog, indiferent de ce anume te trage sau te atrage intr-o relatie, cred ca mai important este sa gasesti ce anume vrei sa te tina acolo si cat de multe ar trebui sa faci pentru asta.

in alta ordine ... e o problema cu decizia de a avea o relatie cu cineva pe care d-abia l-ai cunoscut iar problema asta apare cand esti pus in situatia sa dovedesti ca esti "potrivit" cu si pentru celalalt si asta mi se pare un pic mai mult deplasat. de ce? pentru ca de obicei este o "interogare" unilaterala, doar unul facand cercetari. asta, sa zicem, ar fi varianta buna, varianta "nasoala" fiind cea in care amandoi se suspecteaza si se cerceteaza simultan, batand pasul pe loc intr-o neincredere reciproca. o relatie inseamna un drum, o calatorie in viitor, cu diverse situatii si interactiuni, potriviri sau incompatibilitati, cu multe surprize si ipostaze nestiute, care compun de fapt adevarata bucurie a descopririi esentei perpetuarii si cresterii viitorului cuplu.

a putea decide acum, la inceput, daca o relatie va fi potrivita pentru tine, daca merita sa investesti in ea e ca si cand ai raspunde la apelul primit in mijlocul noptii de la un numar necunoscut stiind deja cine e si ce vrea de la tine.

si atunci? de ce ai mai raspunde?

traseu

candva, cand soarele strivea carbuni incinsi
sub talpi, pe drumul catre rasarit, timid
sareau scantei de jar pe cer, in ochii larg deschisi
si umezi, de visatori copii, naivi, zambind.

mirajul stelei cazatoare, un mesager desprins
din infinit, pe drumul catre rasarit, timid
se infiripa ruga-n inimi inocente, strans
legate-n taina, de visatori copii, naivi, iubind.

cumva, cand razele-ti strigau suvitele de par
rebele, pe drumul catre rasarit, timid
nasteau in tine liniste, lumina calda, dor
de vesnicie, de visatori copii, naivi, razand.

atunci, cand cerul te privea cu lacrimi grele
cazand, pe drumul catre rasarit, timid
sculpta carari catre apus de vieti, de stele
si credinte, de visatori copii, naivi, plangand ...

(dea)supra(punere)

as vrea sa stai cu doar o parte de tine, peste mine,
sa ne lasi amandurora cate o parte din noi, libera sa respire.
as vrea sa ne traim coincidentele de caracter comune, impreuna, unul altuia,
in timp ce ne convertim nepotrivirile in zambet, de unii singuri.
as vrea sa ne dorim sa putem sa intelegem ce vrem sa simtim, cat de intens, de cand pana cand si cu cine.

stai in banca ta de vise!

cum sa definesti viata trecand dincolo de evidentul vizibil: cumul de conjuncturi, compromisuri si ipostaze ale rationalului, multime de reflexe si reactii emotionale, amintiri ale viselor traite sau sperante pentru materializarea teoretica a intangibililui de dincolo de barierele morale ale semenilor? "mai mult sau mai putin din fiecare" ar fi o abordare impaciuitoare, neutra, fara risc de contradictoriu insa fada, generalista, impersonala si incolora. 

pana la urma, ce ne mentine in viata: logica sau intensitatea ritmului cardiac, responsabilitatea si simtul datoriei sau placerea si satisfactia materializarii viselor? ce ar trebui sa vrem de la noi si daca da, de ce ar trebui sa vrem ceva si de la altii? si daca vrem ceva si nu-l putem obtine sau nu ne poate fi dat, ne vom dori altceva? trebuie sa ne multumim cu ce stim ca avem sau ne putem aventura dincolo de noi?

cand ai spus ca ai tot ce ti-ai fi putut dori vreodata, ca nu-ti doresti nimic mai mult (hai sa recunoastem ca au fost momente in care chiar te-a luat valul si ai sustinut asta, chiar si daca doar pentru pret de-un gand!) ai luat in calcul si ceea ce viitorul urma sa te faca, intr-un mod mai mult decat evident, sa-ti doresti? nu, pentru ca starea de bine, de implinire, de fericire (daca nu e un termen chiar asa de sofisticat) nu este perena, trebuie alimentata constant. "fii multumit cu ce ai!", "fii modest!", "nu te-ntinde mai mult decat ti-e plapuma!", "gaseste fericirea in putinul pe care-l ai!", etc. daca toata lumea ar fi fost condusa de indemnuri d-astea, daca nimeni nu era insetat de mai mult, cu siguranta ca acum inca eram terifiati de calatoria pana la capatul pamantului, acolo unde se termina si cazi in gol.

dar ce-ti doresti de fapt, ce este pana la urma dorinta, in sinea ei, care este fundatia pe care se dezvolta si ce anume o hraneste, cat traieste, ce se afla dincolo de ea? o alta dorinta, un alt vis, o alta neliniste, o implinire noua, un esec? 

intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, daca-ti este teama de esec inseamna ca nu meriti sa-ti asumi visele!

anROmalitate

sunt constient ca exista peste tot in lume legi pe care numai unii le inteleg. ca astfel de legi sunt si la noi ... nu ma mira.

azi am aflat de un cadru legislativ, fiind direct interesat de subiect, care zice asa:
1. daca vrei sa-ti infiintezi un SRL nu vei putea fi platitor de TVA de la inceput;
2. daca vrei sa devii platitor de TVA se poate daca atingi un plafon al CA de peste 60 kEuro sau daca depui un dosarel. alegem varianta cu dosarelul ca daca asteptam sa atingem plafonul ca nou infiintati ... avem de asteptat;
3. daca depui dosarelul (si aici sa vedeti SHPIL) si din diverse motive nu ti se aproba, ghici ce? logic ar fi sa nu devii platitor de TVA si gata, mai incerci la anu'. dar nu. nu se poate asa simplu pentru ca, nu-i asa, ne civilizam in Romania, impreuna, pentru un trai mai facil. si astfel apare surprizenia: nu numai ca nu devii platitor de TVA dar, odata cu refuzul acestui statut vine si obligativitatea platii TVA-ului.

si inca ceva: chiar daca muncesti sau ai noroc si atingi plafonul, riscul de a ti se refuza statutul ... este acelasi.

acum ar trebui sa fiti lamuriti. pe deplin.
pai ce nu intelegeti? e simplu: nu ai reusit sa ajungi sa-ti deduci TVA-ul (ca scop initial), ai reusit sa ajungi sa platesti TVA-ul (ca ... pedeapsa) in situatia in care oricum il plateai de fiecare data cand ... plateai.

daca nici acum nu ati inteles ...