initium novum

regasesc magazia inchisa-n decor parasit,
scrijelit stau pe usi ipostazele eului gol,
antagonice ganduri rasar, fumegand linistit
intr-un cadru uitat si sfintit de paianjeni, in cor.

ma privesc, impietrit, imi inving oboseala si-nchid
doua usi neinvinse de ura, urzeli si pagani
cand pasesc cu speranta in multimea de ganduri, timid,
cuprinzand nesatul si surprins, impacat, viitorul in maini.

... orientare ... orientala ...

"Unii sustin ca Dumnezeu si cu mine am fi facut atunci un targ. Potrivit acestui fel de a judeca, eu L-as ajuta pe Dumnezeu sa-si puna robii la incercare si m-as potrivi sa le iau mintile; cei buni sunt hotarati si nu ratacesc calea, pe cand cei rai cad prada carnii, pacatuiesc si, in felul asta, se pravalesc in Iad. Ceea ce am facut eu este foarte insemnat pentru ca, daca toata lumea s-ar duce in Rai, nimeni n-ar mai putea fi bagat in sperieti, pentru ca treburile lumii si ale statului nu pot fi implinite doar cu binele, pentru ca raul este la fel de trebuicios ca binele, pentru ca pacatul este la fel de necesar ca piosenia" - Eu, Diavolul/Ma numesc Rosu/Orhan Pamuk

ca si cand ...

... fericirea o alegem, iubirea se naste, schimbarea ne-o asumam ca investitie responsabila pentru existenta primelor doua ...

pa-tri-hotism

patriotism bastinaso-autohton: romanii, cand cumpara, nu analizeaza pretul pentru ca nu conteaza cat costa ci doar cum pot face rost de bani. eu nu pot fi un astfel de patri-hot. eu apartin altei religii socio-economico-culturale sau sunt doar ciudat?

asian mind foundatin

"in a chaotic society, people struggle for fame and fortune with no end. those in good fortune may lose everything in a blink. it is in not fighting for anything that one ensures that nothing will fight against him."

from an old wise friend

"The birds they sang 

at the break of day 

Start again 

I heard them say 

Don't dwell on what 

has passed away 

or what is yet to be. 

Ah the wars they will 

be fought again 

The holy dove 

She will be caught again 

bought and sold 

and bought again 

the dove is never free."

pheonix

o raza de soare se zbate plapand in penumbra

sufland ca un duh cenusa depusa in timp, peste scena,

fortand amintiri impietrite in gand de revolta-ndelunga

sa prinda suflare si ritm sub cortina greoaie si terna.

incep sa prinda contur fara forma, fantome timide-n eter,

sub pala luminii transpuse-n mister si iz de nociv al enigmei,

ingana o piesa fada de teatru, fara scop sau contur, intr-un ceas efemer

ce se scurge incet, ne-ntrerupt, de demult, conturand urma pasilor mei.

iz de patetic

"... fara iubire nu exista suferinta ... fara suferinta nu exista lacrimi ... fara lacrimi nu avem sufletul curat ..."

nu stiu cat de adaptat este citatul dar sper sa fie cat mai aproape de original.

cuget-are

nu sunt putini care ar putea sustine ca, in momentele de adanca restriste, in perioadele triste ale cursului imprevizibil al vietii, izolarea poate fi definitorie pentru regasirea linistii, pentru restabilirea echilibrului, pentru redefinirea valorilor, pentru filtrarea impuritatilor vietii, pentru mantuire ..

dar, oare a experimentat vreunul dintre ei cu adevarat izolarea? au gustat in vreun fel izolarea in necunoscut, izolarea intr-o lume radical diferita, izolarea intr-un mediu lipsit de detaliile, aparent neinsemnate, in care te-ai nascut si-n care ai trait, izolarea de certitudinile cotidiene?

izolarea poate fi definitia unicitatii iar separarea viziunilor individuale revine, precum adn-ul, fiecarui spirit in parte.

spiritual nu ma pot simti definitivat departe de suflete dragi, rupt de caldura zambetelor sincere, restrictionandu-mi-se accesul la candoarea si linistea izvorate din inimile lor.

sunt poate, pentru unii, un nebun retras intr-o lume straina lor, in universul meu, insa ca si ei, sunt unic in lumea mea, o lume unde ma simt normal, o lume de care imi e dor si dupa care tanjesc cand sunt ... exilat.

pribegie

Imi simt sufletul surd si vorba carunta,

Ma doare pustiul, desertul ma strange,

Se leagana brazii saditi in mocirla,

Ma cheama haotic lumina cand plange.

Traiesc in suveica nebunilor singuri,

Jonglez printre ite tesute-n razboi

Fara sa vad culoare si lumina in ganduri,

Pribeag, obligat sa renasc din gunoi.

Insetat sa inalt in vazduh zmeu de pace

In furtuni pregatite din timp pas cu pas,

Sub rafale de arme, nemiscat acum zace

Renascut din cenusa si strigand “Bun ramas!”