nu sunt putini care ar putea sustine ca, in momentele de adanca restriste, in perioadele triste ale cursului imprevizibil al vietii, izolarea poate fi definitorie pentru regasirea linistii, pentru restabilirea echilibrului, pentru redefinirea valorilor, pentru filtrarea impuritatilor vietii, pentru mantuire ..
dar, oare a experimentat vreunul dintre ei cu adevarat izolarea? au gustat in vreun fel izolarea in necunoscut, izolarea intr-o lume radical diferita, izolarea intr-un mediu lipsit de detaliile, aparent neinsemnate, in care te-ai nascut si-n care ai trait, izolarea de certitudinile cotidiene?
izolarea poate fi definitia unicitatii iar separarea viziunilor individuale revine, precum adn-ul, fiecarui spirit in parte.
spiritual nu ma pot simti definitivat departe de suflete dragi, rupt de caldura zambetelor sincere, restrictionandu-mi-se accesul la candoarea si linistea izvorate din inimile lor.
sunt poate, pentru unii, un nebun retras intr-o lume straina lor, in universul meu, insa ca si ei, sunt unic in lumea mea, o lume unde ma simt normal, o lume de care imi e dor si dupa care tanjesc cand sunt ... exilat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu