o concluzie urata

am de cativa ani o idee bruta pe care nu am avut sclipirea necesara s-o finisez intr-o forma descifrabila. am vazut insa un film aseara in care am gasit, in sfarsit, forma concisa a amalgamului de fraze dezvoltate divagat de ceva ani incoace: infidelitatea se naste din fantezii.

nu stiu de ce, insa problema infidelitatii m-a iritat tot timpul (in dreptul meu, nu la altii). intotdeauna am incercat sa-mi gasesc scuze, justificari si explicatii pentru fidelitate, intotdeauna m-am intrebat pentru ce ne trebuie, noua, barbati si femei, in acelasi timp, realtia extraconjugala. pot fi lipsurile de acasa, prestigiul, curiozitatea, acceptarea provocarii, razbunarea, cautarea "mai bine"-lui, consolarea, defularea, fanteziile, etc.

mi-am pus intrebarea asta de multe ori: merita extazul (in cazul cel mai bun) de-o noapte, regretul si consecintele de dupa? de fiecare data raspunsul a fost nu. nu stiu de ce. nu am raspuns.

ma gandesc ca aventurile astea provin din necesitatea de progres si tendinta spre perfectiune. toti tindem spre mai bine. in orice domeniu. sau poate numai eu?

la inceput, vezi masina cealalta, cu multe chestii noi fata de a ta. si arata altfel decat cea cu care esti obisnuit. are destule lucruri noi pe care le vei descoperi. super, trebuie s-o incerc. si te spurci. dupa un timp incepi sa afli ca de fapt ea nu e perfecta cum ai crezut, ca are lipsuri, probleme si obiceiuri proaste. a palit in ochii tai deja si incepi sa-ti dai seama ca ai facut o greseala. are tot atat de multe hibe ca si cea veche. numai ca sunt diferite. tocmai ai trait intr-o fantezie. extrapoland de la masini, la femei, lucrurile se intampla sa fie la fel.

din pacate, perfectiunea nu exista si mie, unul, imi e greu sa ma impac cu gandul asta.

jimny 3

jimny 2

din ciclul "ce poate face jimny" 1

moftangii

"autoritatile au fost luate prin surprindere" este un cliseu foarte des intalnit, atat in presa cat si in randul populatiei. personal sunt de acord cu el doar partial, ca cetatean. ca sofer, la volanul masinii, in trafic, identific noi luari prin surprindere: soferii cu gura mare. acestia dau interviuri la televiziuni acuzand in stanga si-n dreapta autoritatile pentru ineficienta. eu am o singura intrebare pe care vreau sa le-o pun (ca intre soferi): daca aveati, domnilor soferi, anvelope de iarna mai ramaneati blocati in zapada? nu cumva luarea prin surprindere este impartita in mod egal intre autoritati, iarna (anotimpul ala in care ninge) si "adevaratii soferi" cu gume de vara? cum, cand este anuntat cod galben, voi aia cu roti de iarna in garaj circulati cu anvelope de vara? sunteti luati prin surprindere de iarna, blocati traficul si noaptea vulcanizarile si mai sustineti ca autoritatile sunt luate prin surprindere. dar speriatii de zapada din trafic, aia care circula cu 20 km/h pe banda a doua (prima banda fiind libera) nu au nicio vina? politistii care trec examenul auto toti berbecii pentru un pumn de bani sau chiar din sictir de munca si-i arunca in traficul foarte aglomerat din orase, nu au nicio vina? va mai aduceti aminte cum se circula inainte de '89 cand nu se deszapezeau soselele? erau sleauri de gheata formate in zapada batatorita, erau bancuri de zapada formate de viscol prin care trebuia sa treci cu avant, era polei si nici urma de autoritati. si se circula. daca se vroia sau daca era nevoie. fara cauciucuri de iarna. doar cu lanturi. fara sa ne plangem (nu aveai cui si nici nu era voie). acum soferii au devenit moftangii. vor strazile curatate pana la asfalt in orice situatie.

de la mama natura facerea noastra

pe cine vreti voi sa votam?

daca eram unul dintre ei, ieseam in public si-mi adresam numai cuvinte de lauda, dupa cum urmeaza. oameni buni, suntem alesi sa ne invartim in jurul cozii, sa ne dam mari cand de fapt suntem mici. suntem demagogi, cei mai mari. ne castigam respectul fata de cei mici prin puterea ierarhica si nu prin capacitatile intelectuale. copiem idei sclipitoare si ordonam punerea in practica fara sa explicam rationamente, pentru ca oricum habar nu avem despre ce e vorba. suntem efervescenti in raza vizuala a "hranitorului". invatam din mers lucruri pe care noi oricum le stiam la "momentul t zero". citim reviste, carti de bucate si baliverne pentru ca suntem plini de "stiinta". preferam sa fim impinsi de la spate de "tatuc" pentru ca astfel, indeplinindu-i sugestiile, sa putem demonstra ca am rezolvat cu succes, individual, incercarile la care am fost supusi. suntem de acord cu munca in echipa dar numai daca iesim doar noi in
evidenta.

ne asumam raspunderea pentru greselile noastre. daca ne-ajunge falimentul suntem stapani pe situatie si fugim. astfel nu falimentam si planul personal. suntem sarguinciosi si constiinciosi: venim devreme, oftam si plecam tarziu. in fiecare zi, eventual si sambata. ca cam atat putem. in rest, suntem plini de calitati. suntem "inalti". suntem pe sistem ro.

asa suntem catalogati si descrisi, cei mai multi dintre noi, de tot vestul. si nu vrem sa ne schimbam. ar insemna sa-i dezamagim pe fraieri. si astia care vin, pleaca, care pleaca nu mai vin. un ciclu civic. oricum noi stam linistiti. suntem pe ciclu, suntem in ciclu, suntem aici.

asteptam cu mana intinsa urmatoarea mana intinsa, urmatorul triumf.

va urez "sa ne fie rusine!"

fara ad

am deschis blogul si am dat peste reclama electorala. am decis sa fuck the mother fuckers. de azi inainte nu mai bag link-uri si alta publicitate.

stampilacii

am descoperit un ultim dezgust personal. o categorie de oameni de care depindem, pe care suntem obligati s-o folosim, fara de care nu ne putem rezolva problemele: oamenii cu stampila.

pana azi, cand in sfarsit i-am identificat, erau inclusi in marea categorie a birocratiei din Romania. erau la gramada. acum sunt singuri, de capul lor, impotriva mea. oamenii cu stampila sunt notarii (dai cat cer sau nu-ti stampileaza actul si nu poti face tranzactia, legalizarea, etc.), arhitectii (dai cat cer sau nu-ti aproba proiectul, nu poti depune actele, etc), stampilacii din primarii (dai cat cer sau nu-ti dau ce le ceri si nu poti sa-ti obtii autorizatiile) si inca multi altii de care inca nu m-am lovit si sper sa nu fie cazul sa depind de ei.

e dezgustator monopolul asta care, practic nu-ti da alternativa, nu poti alege dintre ofertele din piata, pentru ca toti sunt la fel. nu ai unde sa te duci, e un cerc vicios, e un santaj. ai daca dai si daca n-ai ce sa dai faci rost, ca altfel ... n-ai.

da-le bot la vot!

suntem salvati! vin alegerile, ies bani pe piata, multi bani. cine are cunostinte in industrie mai face un ban pentru serviciile prestate in campanie. castigam si noi ceva din tot circul asta electoral. votam pe cine trebuie, vine iarna, cresc "intretinerile", creste TVA-ul, comenzi ioc, idem bani, iesim in strada, miting, urlam mai mult de foame, mergem acasa si batem nevasta ca nu a votat cu cine trebuia. asteptam inca patru ani campania electorala. trebuie sa iasa banii pe piata. pana atunci ... viitor sumbru intr-o tara sumbra.

normalitatea mea

sunt asaltat din cand in cand de prezentari ale unor stari de normalitate absolut vitale. ma depasesc conceptele astea, de multe ori, insa le ascult cu aceeasi fascinatie de fiecare data. ma minuneza schimbarile climatice la nivel mental cauzate de cresterea veniturilor. sunt fascinat de abaterile de la cauza si emanciparea spre monden a celor al caror portofel a devenit neincapator peste noapte. sunt subiecti care brusc au uitat de mersul la sifoane, statul la coada la paine cu cartela, guma turbo, cosuletul din sarma pentru sticle de lapte, bananele verzi care se coceau in ziare pe sifonier, apa calda de doua ori pe saptamana si caldura furnizata seara probabil doar pentru prevenirea inghetarii apei in instalatie (in provincie), uratenii care insa au facut parte din trecutul fiecarui romanas fara pile si care probabil ne-au facut sa ne stabilim un tel in viata, mult mai bun. ei bine, nu-mi spuneti voi mie ca acel tel, stabilit in momentul in care ne-am dat seama ca avem voie sa ne schimbam traiul intr-unul mai bun, se baza pe relaxari periodice in centre spa, masini de lux, bijuterii, parfumuri sau ceasuri extraordinar de scumpe, mancaruri exclusiviste importate de peste mari si tari, sesiuni de schi in lumea larga, dineuri, faima, shopping la milano, sporturi exotice si antrenori personali, case de vacanta si cate si mai cate, lucruri considerate acum ca fiind absolut necesare unui trai decent. in viziunea mea, atunci puteau fi cel mult vise ale unor oameni cu o imaginatie bogata.

e o diferenta intre cei ce nu pot trai fara asa ceva si cei ce le au doar pentru ca situatia materiala le permite. si daca eu nu am toate aceste "bucurii" sau daca nu le consider a fi prioritati ce, nu mai traiesc sau sunt sub limita demnitatii? poate ca asa o fi, poate ca sunt mediocru dar macar sunt in afara meschinului si a snobismului. e starea mea de normalitate. prefer sa am alte "bucurii" la pensie, stand cu nepotii pe genunchi si reflectand asupra vitetii-mi aproape trecute, indiferent de marimea contului din tinerete. sa nu credeti ca nu-mi doresc milioanele de euro de la loto! le doresc, insa nu cu orice pret, nu ca scop in viata. viata se reduce la ceva mult mai intens si fara valoare financiara. vreau sa zambesc aducandu-mi aminte de iubirea copiilor, de promisiunile facute si indeplinite, de zambetele prietenilor, de realizarile oneste si de telurile propuse realist si indeplinite.

credeti ca vor mai conta atunci, in comparatie cu acestea, situatiile materiale si ifosele tineretii?