filosofica

hai razi acum
sau plangi, oricum
te-asteapta doar o viata ...
vor trece anii ca un val
si n-au sa te intrebe
de-ai plans prea mult
sau, in zadar,
de-ai ras fara sa-ti pese!

relatie ... iubire ... angajament ...

cronologic vorbind, cam asta ar fi ordinea, desi ... nu stiu cum poti ajunge intr-o relatie daca nu simti nimic. nu poate fi vorba decat de atractie la inceput, asta e clar, atractie bazata pe aspect fizic si similitudini principiale, sa zicem. as risca sa zic ca si curiozitatea ar putea juca un rol, caz in care, daca nu esti dispus sa intri intr-o relatie, curiozitatea asta, ca factor decizional, ar putea avea alte conotatii. ma rog, indiferent de ce anume te trage sau te atrage intr-o relatie, cred ca mai important este sa gasesti ce anume vrei sa te tina acolo si cat de multe ar trebui sa faci pentru asta.

in alta ordine ... e o problema cu decizia de a avea o relatie cu cineva pe care d-abia l-ai cunoscut iar problema asta apare cand esti pus in situatia sa dovedesti ca esti "potrivit" cu si pentru celalalt si asta mi se pare un pic mai mult deplasat. de ce? pentru ca de obicei este o "interogare" unilaterala, doar unul facand cercetari. asta, sa zicem, ar fi varianta buna, varianta "nasoala" fiind cea in care amandoi se suspecteaza si se cerceteaza simultan, batand pasul pe loc intr-o neincredere reciproca. o relatie inseamna un drum, o calatorie in viitor, cu diverse situatii si interactiuni, potriviri sau incompatibilitati, cu multe surprize si ipostaze nestiute, care compun de fapt adevarata bucurie a descopririi esentei perpetuarii si cresterii viitorului cuplu.

a putea decide acum, la inceput, daca o relatie va fi potrivita pentru tine, daca merita sa investesti in ea e ca si cand ai raspunde la apelul primit in mijlocul noptii de la un numar necunoscut stiind deja cine e si ce vrea de la tine.

si atunci? de ce ai mai raspunde?

traseu

candva, cand soarele strivea carbuni incinsi
sub talpi, pe drumul catre rasarit, timid
sareau scantei de jar pe cer, in ochii larg deschisi
si umezi, de visatori copii, naivi, zambind.

mirajul stelei cazatoare, un mesager desprins
din infinit, pe drumul catre rasarit, timid
se infiripa ruga-n inimi inocente, strans
legate-n taina, de visatori copii, naivi, iubind.

cumva, cand razele-ti strigau suvitele de par
rebele, pe drumul catre rasarit, timid
nasteau in tine liniste, lumina calda, dor
de vesnicie, de visatori copii, naivi, razand.

atunci, cand cerul te privea cu lacrimi grele
cazand, pe drumul catre rasarit, timid
sculpta carari catre apus de vieti, de stele
si credinte, de visatori copii, naivi, plangand ...