sunt dezamagit de lipsa perspectivei in intelectul mediului inconjurator romanesc. privesc cu nedumerire lipsa de interes a acestuia pentru viitor. traieste in prezent cu gandul in trecut. mintea lui in gandul ei, cum zicea candva un fost profesor. fiecare leafa luata, fiecare decizie asumata, fiecare responsabilitate insusita, fiecare pas facut ar trebui sa fie gandit ca o piesa a unui puzzle, o treapta urcata spre taramul "fara de griji".
mediului inconjurator romanesc nu-i pasa de viitorul lui. e obisnuit sa i se asigure ceva de bagat in gura. merge pe principiul "sanatosi le-om duce toate" asociat cu "timpu' trece, leafa merge" prost e ala de ma tine, as adauga eu. si uite de-aia suferim noi toti ceilalti si ne consumam ca bateriile, pentru ca trebuie sa suplinim si lipsurile, indiferenta si ignoranta lui pana cand tot disponibilitatea, voluntariatul si grija noastra pentru "un viitor mai bun" ne duc la punctul in care stai mai putin acasa decat la birou sau muncesti mai mult pentru el decat pentru noi insine.
am ajuns sa ma intreb de multe ori: cum sa separi graul de neghina daca nu bate vantul?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hint la intrebarea ta de final: Provoci furtuna.
RăspundețiȘtergeresi sa distrug mediul inconjurator!?!
RăspundețiȘtergereN-am zis sa provoci un uragan cu efecte distrugatoare asupra mediului inconjurator, ci o simpla furtuna. Dupa fiecare furtuna apare soarele.
RăspundețiȘtergere