muzica de criza

"buna seara prieteni" strigat printre dintii intredeschisi spune multe chiar si celor care nu au prea multe in comun cu muzica rock, tineri sau varstnici. am avut o surpriza neplacuta zilele trecute, mergand spre casa, in timpul 'blank-ului" meu zilnic de dupa serviciu: un mare afis din chitila care anunta un concert iris, hi-q si cristina rus. iris, hi-q si cristina rus. cred ca asa sunt concertele pe timp de criza: aduna toate genurile muzicale. iris trebuie sa manance si ei. dar cum sa asociezi iris cu playback-oshii, nu inteleg. sacrilegiu! o gramada de ani de experienta, concerte live, compozitii, albume versus ce? reclama in tabloide? lasa-ma papa la mare? incredibil! mai ramane sa-i puna sa cante manele ...

teama de principiu

cat de importanta este rigiditatea pastrarii principiilor in stare erecta?

cred ca graficul principii vs compromisuri descreste cu cresterea varstei sau cu inmultirea responsabilitatilor sau cu scaderea numarului de prieteni sau cu scaderea bugetului.

de cate ori nu am riscat in copilarie cand trebuia sa dau socoteala, impreuna cu gogo, tiganilor carora le-am incalcat teritoriul in traseele noastre cicliste, in fata carora, desi depasiti numeric, nu am cedat nimic sau, in liceu, cand profesorii amenintau, ba chiar ridicau palma sau pumnul asupra capului pentru a lovi, cand raspundeam cu privirea demna si sfidatoare fara sa clipesc? nu cedam nimic, indiferent ca aveam sau nu dreptate. acum, in aceleasi conditii, riscurile sunt altele. foarte greu imi permit acum sa infrunt pe cineva care m-ar ameninta, chiar daca instinctul e foarte putenic sa reactionez.

comorile de acasa pun o frana extraordinar de puternica. diferenta intre atunci si acum o reprezinta chiar lucrurile la care nu pot renunta, pe care nu-mi permit sa le pierd.

acum incep sa apara compromisurile. din ce in ce mai multe. din pacate ...

concluzie: principiul face bine mintii, compromisul, inimii.