amintiri din iubire

pana ma vor mai enerva "ai nostrii" am inceput sa-mi impun autosugestia. daca vreti sa va relaxati, sa va luati gandul de la uratul zilelor noastre, de la superficialitatea ecosistemului rommanesc, de la ciorba de incultura in care se complac unii, de la stirile de la ora cinci si de la tot ce va excita in mod neplacut sistemul nervos atunci NU incercati autosugestia, ca nu e o metoda eficienta. oricum terapia voastra va fi intrerupta de diversi stimuli. reveniti-va ca nu suntem in Tibet. in schimb, puteti sa va retrageti in iubire, in iubirea prezenta in voi, sub orice forma.

eu, de exemplu, mi-am amintit astazi fiorul inceputurilor relatiilor de dragoste. starile de beatitudine, bunavointa, incantarea sosirii primaverii, inmugurirea pomilor, flora de un verde crud, toate mi-au smuls un zambet larg si un oftat placut.

si pentru a va aduce aminte si voi, va scriu ceva versuri din perioada ultimului inceput, scrise intr-o camera a hotelului Makedonia Palace din Salonic, in 2002 sau 2003, fiind plecat, singur, intr-o delegatie de 7 zile.

sunt singur acum sub cerul senin,
si linistea urla de dor si durere,
acum a ramas atat de putin
de zacut izolat fara nici o putere ...

timpul asta nebun a-nghetat,
iar marea-mi sopteste ca nimic nu-i pierdut,
dar tacut si bizar atarn ancorat
de un fir de speranta, subtire si mut ...

aud departarea cum susura lin
cand marea te-aduce pe valuri la mine,
cu liniste-n suflet si pace, ma-nchin
iubirii ... de-atunci, de acum si de maine ...

n-o fi ea cine stie ce mare compozitie, da' asa m-am linistit cand mi-am adus-o aminte, de numa', numa'. iubirea e in voi si asteapta s-o scoateti la suprafata.