de-nceput

mă gandeam de mult sa-ncerc sa nu mai trezesc oamenii pentru a le explica solutia gasita problemelor aparute-n urma trecerii mele, dar nu ştiam cum. acum am solutia pasnica. noroc cu gogo.

de ce cronica janului? inspiraţie de moment. despre ce va fi? nu ştiu. voi? în orice caz, vom afla ... împreuna, sper. cine-i gogo? eu ştiu, voi veţi afla pe parcurs.

sa purcedem, dara spre pantecele teoriilor mediocritatii ce sta la baza supravieţuirii în spaţiul carpati-danubiana-pontaj, teritoriu umplut de specimene rasate ale subculturii societatii noastre.

astazi vorbesc de concetatenii nostrii care stiu ca daca da cu saru' mana unuia imbracat in costum sau cu vreo masina scumpa, s-ar putea sa primeasca ceva de ros. nu va pierdeti cu firea ca nu bat campii. astazi va dau primul exemplu.

un baiat destept mi-a expus candva efectul costumului, povestire care, la vremea respectiva nu ma prea imbia la credibilitate. avansand in varsta, am descoperit efectul costumului in momentul in care vanzatoarea, de la boutique-ul de cartier marginas in care imi faceam aproape zilnic cumparaturile neprevazute, mi-a zambit larg, intrebandu-ma foarte bucuroasa de prezenta mea, ce doresc. timpul de reactie a fost mult marit de aceasta intampinare, pentru ca de obicei mi se adresa intotdeauna, plictisita, numai intre parcurgerea a doua replici ale vreunei telenovele ce rula pe televizorul din spatele clientului. m-am uitat in spatele meu, nimeni. apoi am realizat ca eram imbracat in costum. era prima oara cand pe traseul meu uzual, birou-acasa, a intervenit boutique-ul. nu ajunsesem sa ma schimb in blugi.

SA FIM OARE O NATIE PRIVATA DE ATENTIE DE-A LUNGUL TIMPULUI?

In episodul urmator: Tico vs Q7