concerto

concluzii:

- the mood, trupa bucuresteana, a cantat foarte foarte bine. pacat ca nu gasesc nimic pe piata cu ei.

- the ting tings au fost extraordinari. muzica lor a sunat de 100 de ori mai bine in concert.

- santana a fost extaz. super aranjament, super orchestra, super solo-uri. un lucru impresionant a fost ca nu a avut, pe toata durata concertului, decat 2 pauze intre melodii, in care a comunicat cu publicul.

din pacate ...

... lumea nu e numai alb si negru, dupa cum as fi vrut eu iar eu sunt un spectru de griuri pale ...

superlativ pe prima suta

cred ca am reusit sa-mi iau moto. cred, pentru ca nu stiu in ce proportie traiesc in vis sau realitate. orice ar fi, am facut prima suta, atat ca distanta cat si ca viteza, cu mein moto.

am prins trafic de bucuresti, ploaie, cretini de chitila, miros de tei in viteza a cincea, noroi de tartasesti si ... muste, multe muste. dupa cateva ore au ramas doar senzatiile de libertate si putere, celelalte disparand cu desavarsire.

BMW F650 GS, das ist mein moto. putere, cuplu, confort, flexibilitate sunt cateva
atuuri ale ei.

deci ... da.

bella italia

avand in vedere ca imi e lehamite sa va mai povestesc despre ce s-a intamplat in scurta incursiune pe care am avut-o in italia saptamana trecuta, vreau sa trec direct la concluzii. deci:

1. nu zburati cu alitalia sau airone pentru ca in primul rand nu-si respecta programul de zbor si te plimba de la o poarta de imbarcare la alta tot timpul intarzierii, pentru ca atunci cand se grabesc nu asteapta sa ajunga pe pista pentru a decola ci o fac din curba dinaintea pistei, pentru ca nu-ti ofera decat trei biscuiti si un pahar de suc tot timpul zborului, pentru ca vorbesc, in afara de italiana, orice limba straina in scarba, pentru ca au o flota de aeronave destul de vechi si poti ramane cu masuta de pe spatarul scaunului din fata in mana cand o deschizi, etc;

2. nu incercati sa aveti pretentia sa va intelegeti cu oamenii de rand in orice alta limba decat italiana;

3. nu va asteptati sa mancati decat cele enspe mii de feluri de manacare la o singura masa, dupa care oricum nu va saturati: antipaste, de obicei un singur hap, ai terminat primul fel si te plictisesti pana la al doilea, primul fel, ceva simbolic, de obicei paste (spaghete, funghi, spiralute, pestisori sau mai stiu eu ce denumiri au), felul doi, ceva carnita si o mini garnitura, dopopaste, desert, desert de cafea, etc;

4. nu incercati sa va integrati in atmosfera italienilor, mai ales daca mergeti in afara metropolelor. sunt atat de relaxati, atat de pasnici, atat de fericiti ... pana le suna telefonul. daca incep sa se enerveze la telefon, feriti-va nene ca astia tipa, dau din maini si din picioare de zici ca sunt posedati, redevenind calmi dupa terminarea apelului.

5. nu va asteptati sa vedeti la tot pasul femei frumoase. eu am vazut-o pe prima, care era cat de cat draguta (exclus frumoasa) in avionul de la torino la roma, era stewardesa.6. in schimb daca vreti sa admirati peisajul, mai ales in zonele montane ... merita.

cam atat ca inca nu mi-am reveit dupa marea dezamagire italiana.

la multi ani!

de cate ori vi s-a intamplat sa spuneti "la multi ani!" si sa vi se raspunda "dar, pentru ce?" sau viceversa? mie de multe ori. e gresit sa spui cuiva "lma" fara motiv? grecii, la inceputul zilei isi spun "kali mera" adica o zi buna. la fel si pentru inceputul de saptamana sau inceputul de luna. eu va zic, dupa acelasi principiu, "la multi ani", fara motiv.

sondaj

sunt foarte nehotarat. ajutati-ma sa-mi aleg viitoarea motocicleta. pe care s-o aleg?

filo zoo fie

am avut o revelatie in ceea ce priveste indemnurile astea moralizatoare despre cum sa faci sa gasesti fericirea. acum ma refer decat la ala cu "traieste ziua ca si cand ar fi ultima!". de multe ori am recunoscut, si inca o mai fac, ca nu prea ma duce capul la filosofii, ca, mai degraba imi planific tot ce se poate planifica, ca sunt mai mult decat minutios, etc. bai fratilor, dar nici ala care a scos expresia de mai sus nu cred ca e, sau a fost, mai aproape de realitate decat mine.

pai hai sa vedem, daca asta ar fi ultima zi din viata mea, in mod normal, as vrea sa mi se implineasca toate visele. asta, in cazul in care nu am petrecut cu o seara inainte si nu sunt frant de oboseala, si vreau sa dorm. dar sa zicem ca cineva te pune sa faci o lista: sa am copiii plecati pe drumul lor, sa am o casuta, un caine, motor, sa-mi termin de facut buggy-ul si toate celelalte vise cu care continua lista mea. daca stau sa ma gandesc un pic, desi stau cam degeaba, nu cred ca exista solutie pentru realizarea tuturor viselor, target-urilor si nevoilor noastre intr-o singura zi. si daca, prin absurd, acceptam ca exista acea solutie si constatam ca ziua asta, in care toate visele tale au devenit realitate, nu a fost de fapt ultima si ca va trebui sa mai traim inca o zi, cum credeti ca vor fi zilele urmatoare, fara nimic interesant de facut?

deci de-aia nu cred ca pot sa-mi petrec fiecare zi din viata ca si cand ar fi ultima. mai bine imi petrec toata viata, in ansamblul ei, ca si cand ar fi ultima.

de ziua SUA

ma pregatesc de-acum de ziua SUA. am simtaminte amestecate, pe de-o parte emotiile nerabdarii, numaratul zilelor ramase pana atunci, senzatia ca timpul trece foarte greu iar pe de alta parte ma gandesc la imbrancelile de prost gust ale maselor, manifestatia fiind in aer liber.

dar, una peste alta, sunt impacat cu ideea ca va fi muzica de buna calitate. !?!

da, bineinteles, ma duc la concert, ziua a 3-a de Bestfest, 4 iulie, voi ce credeati, ca sunt fanul steguletelor fluturate la parada? nu. va fi santana, the charlatans, the ting tings, looptroop rockers, the mood, persona si gravity co. va fi o zi a chitarilor, pe ritmuri de rock psihedelic, electro-pop, hip-hop-rock, brit-indie rock romanesc si electro-indie, care va culmina, sper, cu magnificele solo-uri ale lui santana pe ritmuri de blues-rock afro-latin.

deci, imi urez orgasme auditive multiple.

primul pas in fascinanta romanie

azi m-am enervat. cumplit. am avut o zi in care realitatea asta josnica a romaniei m-a scarbit din nou. suntem inconjurati de agarici si smecheri care ne definesc, din pacate, imaginea negativa, a noastra ca popor.

ieri am fost la aeroportul otp unde am asteptat un colaborator, cam o ora. o ora de scarba.

incep soft, de la biroul de informatii, a carui engleza de balta balcanica nu reusea nici pe departe sa se faca inteleasa diversilor vizitatori ai tarii noastre si cu atat mai putin sa dea raspuns intrebarilor puse.

continua cu importanta de sine a personalului de securitate, za badigarzii, care este si care alou domnu' pai nu p-acolo ti se adreseaza pe un ton care asteapta un gata sefu' sa traiti, saru' mana,
evident iritant.

finalizeaza cu superioritatea, cui credeti? a taximetristilor dragilor. daca primele doua situatii pot fi evitate, fratilor, de sacalii astia nici gand. se strange clica de gorobeti, imbracati in orice stil ca sa dea bine si sa atraga clientul, dar nu stiu cum fac, ca le iese o tzoala numai buna de piata de flori, cu texte de genul taxi domnu' si va dau o masina sefu, cu zdranganit ostentativ de chei, a caror marca a masinii, adusa din germania, este cat mai la vedere, cu sistem propriu de comunicare gen faneee, ia-l tu p-ala cu geant-aia mare baa, ca tu stii engleza sau a dracu' curva n-a vrut nici gratis baa si incep sa te haituiasca si sar cate trei pe tine si arunca niste tarife cat sa ajungi in mod normal la vaslui si daca refuzi te-njura si ... multa pleava.

noi ca noi, dar saracii oamenii care vin pentru prima oara in romanaia si vad depravarea asta, nu cumva vor sa faca stanga-mprejur, nu ne catalogeaza in vreun fel, nu generalizeaza parerea lor initiala?

calitatea ca premisa

mai oamenilor, am ceva timp de cand incerc sa reduc, conceptual, viata la cele mai de seama elemente definitorii ale ei. pe la 6 ani imi doream foarte mult o bicicleta, pe la 14, un sarut, pe la 18, o iubita, pe la 25, copii. le-am obtinut pe toate, la timpul respectiv. niciodata nu mi-am propus sa-mi fac prieteni pentru ca niciodata nu mi-au lipsit. pana dupa terminarea facultatii, cand toti au urmat drumul lor in viata, aproape sau nu de bucuresti, au intemeiat sau destramat familii, au avut bucurii sau necazuri, au fost ... departe de mine.

acum am revenit printre ei. ne intalnim in fiecare zi, radem glumim, ne certam, barfim ... ca prietenii. stam destul de mult impreuna si nu prea avem timp sa ne plictisim. de la 8 la 8. undeva prin centru. la numarul 13, dar nu e cu ghinion ba din contra.

asadar, dragii mei, plecand de la premisa ca calitatea vietii e definita de dorintele indeplinite, de moment, rezolvand ecuatia de-a lungul anilor, am ajuns la contradictii dar si la concluzii. in sfarsit am adaugat pe lista fundamentelor vietii, alaturi de familie, un nou element: prietenii. iata doua lucruri de care iti dai seama cat de importante sunt, atunci cand iti lipsesc.

PS: cacofonia de mai sus este evident asumata, ea reprezentand desertul in care viata noastra ar trebui sa fie o oaza.