ce poate fi mai simplu si in acelasi timp mai complicat decat asumarea eliberarii de masti, descotorosirea caracterului de hainele conventiilor sociale si spulberarea tuturor uzantelor si aparentelor inselatoare impuse de acel ingrat "a fi vazut bine" al "parerii celorlalti despre mine", in fata celui cu care, de mana, ai pornit pe lungul drum al bucuriilor vietii?
in acelasi timp, ce poate fi mai imbucurator, mai insufletitor, mai energizant sau mai puternic decat crearea unei intimitati indestructibile in parteneriat, prin dizolvarea straturilor de atribute false ale eu-lui, artificial create doar pentru a putea fi apreciat de oameni sau grupuri diferite si acceptarea celui de langa tine a acestei realitati dezgolite, printr-un simplu "te iubesc" spus cu zambetul pe buze si cu speranta si liniste in ochi?
sanatatea unei relatii consta in fair-play. pornind de la timidele si inocentele "vrei sa fii prietena mea" care ne intimidau in copilarie si/sau adolescenta, la maturitate (si nu numai) ar trebuie sa fie o regula asumata din start privind alegerile: spune-mi cine esti si da-mi apoi posibilitatea sa aleg daca ma alatur tie, asa cum esti in esenta ta, asa cum esti de fapt, fara aparente.
adevarul este, de cele mai multe ori dureros insa ... de fiecare data este inaltator, este eliberator, este apreciat si face minuni.
