(dea)supra(punere)

as vrea sa stai cu doar o parte de tine, peste mine,
sa ne lasi amandurora cate o parte din noi, libera sa respire.
as vrea sa ne traim coincidentele de caracter comune, impreuna, unul altuia,
in timp ce ne convertim nepotrivirile in zambet, de unii singuri.
as vrea sa ne dorim sa putem sa intelegem ce vrem sa simtim, cat de intens, de cand pana cand si cu cine.

stai in banca ta de vise!

cum sa definesti viata trecand dincolo de evidentul vizibil: cumul de conjuncturi, compromisuri si ipostaze ale rationalului, multime de reflexe si reactii emotionale, amintiri ale viselor traite sau sperante pentru materializarea teoretica a intangibililui de dincolo de barierele morale ale semenilor? "mai mult sau mai putin din fiecare" ar fi o abordare impaciuitoare, neutra, fara risc de contradictoriu insa fada, generalista, impersonala si incolora. 

pana la urma, ce ne mentine in viata: logica sau intensitatea ritmului cardiac, responsabilitatea si simtul datoriei sau placerea si satisfactia materializarii viselor? ce ar trebui sa vrem de la noi si daca da, de ce ar trebui sa vrem ceva si de la altii? si daca vrem ceva si nu-l putem obtine sau nu ne poate fi dat, ne vom dori altceva? trebuie sa ne multumim cu ce stim ca avem sau ne putem aventura dincolo de noi?

cand ai spus ca ai tot ce ti-ai fi putut dori vreodata, ca nu-ti doresti nimic mai mult (hai sa recunoastem ca au fost momente in care chiar te-a luat valul si ai sustinut asta, chiar si daca doar pentru pret de-un gand!) ai luat in calcul si ceea ce viitorul urma sa te faca, intr-un mod mai mult decat evident, sa-ti doresti? nu, pentru ca starea de bine, de implinire, de fericire (daca nu e un termen chiar asa de sofisticat) nu este perena, trebuie alimentata constant. "fii multumit cu ce ai!", "fii modest!", "nu te-ntinde mai mult decat ti-e plapuma!", "gaseste fericirea in putinul pe care-l ai!", etc. daca toata lumea ar fi fost condusa de indemnuri d-astea, daca nimeni nu era insetat de mai mult, cu siguranta ca acum inca eram terifiati de calatoria pana la capatul pamantului, acolo unde se termina si cazi in gol.

dar ce-ti doresti de fapt, ce este pana la urma dorinta, in sinea ei, care este fundatia pe care se dezvolta si ce anume o hraneste, cat traieste, ce se afla dincolo de ea? o alta dorinta, un alt vis, o alta neliniste, o implinire noua, un esec? 

intr-un final, mai devreme sau mai tarziu, daca-ti este teama de esec inseamna ca nu meriti sa-ti asumi visele!