sunt dezamagit de lipsa perspectivei in intelectul mediului inconjurator romanesc. privesc cu nedumerire lipsa de interes a acestuia pentru viitor. traieste in prezent cu gandul in trecut. mintea lui in gandul ei, cum zicea candva un fost profesor. fiecare leafa luata, fiecare decizie asumata, fiecare responsabilitate insusita, fiecare pas facut ar trebui sa fie gandit ca o piesa a unui puzzle, o treapta urcata spre taramul "fara de griji".
mediului inconjurator romanesc nu-i pasa de viitorul lui. e obisnuit sa i se asigure ceva de bagat in gura. merge pe principiul "sanatosi le-om duce toate" asociat cu "timpu' trece, leafa merge" prost e ala de ma tine, as adauga eu. si uite de-aia suferim noi toti ceilalti si ne consumam ca bateriile, pentru ca trebuie sa suplinim si lipsurile, indiferenta si ignoranta lui pana cand tot disponibilitatea, voluntariatul si grija noastra pentru "un viitor mai bun" ne duc la punctul in care stai mai putin acasa decat la birou sau muncesti mai mult pentru el decat pentru noi insine.
am ajuns sa ma intreb de multe ori: cum sa separi graul de neghina daca nu bate vantul?
marți, 27 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
lume noua
premisa principala privind trasa umana, marcata in timp, a pesimistilor este incarcata de vulgaritate: "viata e o curva". limba romana vorbita e din ce in ce mai ingropata in "expresii cu continut explicit". pana si inalta societate e umbrita de aceeasi tendinta.
progresul derapajului in afara sferei rusinii este din ce in ce mai accentuat odata cu aparitia de noi generatii. pasii catre o relatie sentimentala, altadata atat de elaborati, s-au redus la intrebarea "la tine sau la mine?"; floarea oferita in tremurul emotiv al mainii, amandina de la cofetarie savurata lingurita cu lingurita, plimbarile "in doi", filmul, sarutul din scara blocului la despartire, acceptul relatiei in fata lumii intregi prin contopirea mainilor in drum spre casa si declaratiile de dragoste soptite cu patima sunt caramizi prafuite care zac demolate pe locul unde, candva, templul sacru al iubirii era asaltat de credinciosi.
lumea s-a schimbat. inima a pierdut teren in fata "organului" si fiorul dragostei a fost invins de orgasm.
progresul derapajului in afara sferei rusinii este din ce in ce mai accentuat odata cu aparitia de noi generatii. pasii catre o relatie sentimentala, altadata atat de elaborati, s-au redus la intrebarea "la tine sau la mine?"; floarea oferita in tremurul emotiv al mainii, amandina de la cofetarie savurata lingurita cu lingurita, plimbarile "in doi", filmul, sarutul din scara blocului la despartire, acceptul relatiei in fata lumii intregi prin contopirea mainilor in drum spre casa si declaratiile de dragoste soptite cu patima sunt caramizi prafuite care zac demolate pe locul unde, candva, templul sacru al iubirii era asaltat de credinciosi.
lumea s-a schimbat. inima a pierdut teren in fata "organului" si fiorul dragostei a fost invins de orgasm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
